Clip-ul pe care l-am ales pentru saptamana asta este, cu adevarat, unul aparte in ceea ce ma priveste: o arie care-mi place pana la ultima fibra, pana in plaselele sufletului, interpretata de tenorii care ma fac in orice moment sa vibrez, in cadrul unui concert dirijat de unul dintre cei mai mari dirijori pe care ii va avea vreodata lumea asta si pe care il admir imens.
Uitati-va la chipurile lor, la fericirea de pe fata lui Zubin Mehta... Mai presus de orice, ma impresioneaza complicitatea care se ghiceste intre ei, felul in care se inteleg din priviri care din ei intra urmatorul, admiratia reciproca din ochii lor, felul in care Carreras pune o mana pe umarul lui Pavarotti, maniera in care comunica Domingo cu publicul, incat ma face si pe mine sa bat din palme ritmic, desi nu sunt in sala... sunt gesturi mici, aspecte pe care le vad doar dupa zeci de vizionari ale clip-ului, dar care sunt atat de graitoare...
Si mai uitati-va si la domnul care apare in cadru pentru cateva clipe, la minutul 2:24.... uitati-va la chipul lui, nu e nevoie sa spun eu mai mult. E fericirea in stare pura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu