Black Swan - Lebada neagra (2010)

Cu siguranta nu-mi pare rau ca l-am vazut, dar nu sunt deloc convinsa ca l-as revedea. Cu toate acestea, consider ca face parte din categoria filmelor care merita. Fie si numai pentru felul in care joaca Natalie Portman – chiar daca rolul a pus-o si-n posturi penibile.

Daca mai e cineva care nu stie, povestea e despre o balerina. Reteta este ataaaaaat, dar ataaaaat de tipica: ea, Nina (Natalie Portman) e fata unei foste balerine care nu si-a implinit visul de glorie (exprimarea “duioasei” mame – “am renuntat la cariera ca sa te am pe tine” – arata cu precizie ce relatie are cu fiica, prin care incearca sa-si traiasca visul niciodata realizat). 

In continuarea retetei (ataaaat de) tipice, Nina face parte dintr-o companie de balet care se pregateste pentru o montare a spectacolului “Lacul lebedelor”, ce va deschide noua stagiune. Siiiii…. Da, ati ghicit (era si greu :D): visul ei este sa fie aleasa ca prima-balerina. Decizia apartine directorului artistic, care-i repeta si-i tot repeta sa se “descatuseze”, sa pluteasca, sa nu mai caute perfectiunea, sa traiasca pasiunea si sa se integreze in absolut (ultima e de la mine :P). 

Nina se pregateste, spera, se uita in oglinda cu ochi senini si goi, isi cauta sinele, are o iritatie pe spate si o studiaza periodic, ii sangereaza degetele de la picioare din cauza poantelor, trage de-o pielita de la mana pana o rupe si-i da sangele.

Nu glumesc, chiar face toate chestiile astea. Dar stiti ce convingatoare e? Eh, merita s-o vedeti.

In fine, ce lipsea din reteta ataaaat de tipica? Exact: rivala. Apare in persoana lui Lily (Mila Kunis), care initial e foarte amabila si draguta cu Nina, dar de fapt urmareste – quelle surpriz – sa-i fure prajitura, pardon lebada, de sub nas. 

Nina primeste rolul, e toata o emotie si-un entuziasm (excelent jucat, apropo), dupa care incepe sa aiba viziuni si fantezii in care se vede facand dragoste cu Lily. Momentele in care deviaza de la realitate sunt tot mai frecvente, din iritatia aia de pe spate isi scoate pene (ca sa vezi, expresia “a avea pene pe spate” are, in sfarsit, corespondent in realitate), se masturbeaza si la punctul culminant o vede pe maica-sa, dezvolta o a doua personalitate, iese intr-un bar unde se imbata si in seara premierei o omoara pe Lily, injunghiind-o cu un mare ciob dintr-o oglinda sparta.

In realitate Lily era bine mersi, Nina triumfa pe scena, publicul o ovationeaza, iar Nina cade cu gingasie (doar era lebada) :D si plina de sange pe abdomen. Se injunghiase – cu adevarat, nu in fantasme, asa cum se intamplase cu Lily.

Ultima scena e atat-de-americaneasca: directorul artistic se apleaca asupra ei si-o intreaba “ce-ai facut, Nina?” (de parca nu era evident), iar ea zambeste: “m-am descatusat. Am trait pasiunea”.

Cortina.

Dincolo de numeroasele clisee, filmul e o drama psihologica interesanta si, stiu ca repet, Natalie Portman e extraordinara.

Remarcabila contradictia intre lebada alba - Nina cea pura, care doarme cu ursuletul de plus intr-un dormitor roz si lebada neagra, care se imbata, se masturbeaza, pierde noaptea prin oras si e capabila, in final, de crima.

De vazut.