Nostalgii cu aroma de ciocolata si branza dulce cu stafide

Daca mi-e dor de ceva fix in clipa asta, mi-e dor de pasca. Fie ea cu ciocolata sau cu branza dulce si stafide. Coapta in cuptor de pamant. Aromata, cu aluat pufos, cu miez cremos, care se topeste in gura si care e atat de parfumat si savuros incat iti pare rau ca-l inghiti... dar o faci, cu lacomie chiar, pentru ca mai ai 4-5 felii pe farfurie, alaturi de-o cana de lapte cu cacao.

Copil fiind, era cea mai mare bucurie a mea de Paste. Joia, ziua decretata pentru copt, ma infiintam la bunica. Nimic nu se compara cu pasca proaspat scoasa din cuptor. Afara de asta stiam ca, printre altele, mi se va cere sa degust umplutura ca sa verific daca e suficient de dulce (pentru ca bunicii posteau). Si eu, constiincioasa, degustam o data... de doua ori.... de noua ori, pana ma trimiteau sa vad daca e cald afara :D

S-au dus vremurile alea. Sunt femeie in toata firea (vorba sa fie :))). Am facut sarmale, salata Boeuf, vom face probabil si friptura. Am cumparat prajituri. 

Cozonacul nu ne place niciunuia, pasca nu avem. N-am avut timp si chiar daca as fi avut.... n-ar fi fost ceea ce stiam eu, ceea ce-a fost odata. Ar fi fost o butaforie.

De fapt, si daca as avea-o, ceva-mi spune ca n-ar mai avea acelasi gust. Pasca avea gustul copilariei si o asociez cu o inocenta care s-a dus demult. S-a dus asa cum se duc cojile de oua rosii pe rau (cunoasteti obiceiul? Cojile de la ouale de Paste se dau pe o apa curgatoare in prima duminica dupa Paste... se spune ca ajung la copiii care-au murit nebotezati ca sa stie si ei ca e Pastele. Ceva in genul asta).

De asemenea, imi mai este dor de ceva: de a ma afla la biserica, de a ma infiora toata la auzul indemnului "Veniti si luati Lumina", de a canta impreuna cu sute de oameni "Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand" si de a raspunde preotului, de trei ori si cu tot sufletul, "Adevarat a inviat!".

Mi-e dor de sarbatorile de Paste petrecute acasa si mi-e dor de ai mei. Mi-e dor de pasca si mi-e dor de ceva anume din mine.

Va doresc sa-L simtiti pe Dumnezeu mai aproape de sufletul vostru ca oricand, sa va lasati mangaiati si invaluiti de El si sa va infiorati in noaptea asta, cu gandul la miracolul petrecut la Ierusalim in urma cu aproape 2000 de ani. Si va mai doresc sa-i aveti langa voi pe cat mai multi din cei dragi.