luni, 25 aprilie 2011

Preludiu pentru povestea unei clipe


Vineri, 29 aprilie 2011.... nu, don’t get me started cu nunta secolului, ca de aia cred c-au auzit si triburile de papuasi. Asta in ciuda faptului ca protagonistii n-au facut, in umila mea opinie, altceva mai semnificativ decat ca s-au nascut, au studiat la aceeasi universitate, s-au indragostit, el a intrebat-o intr-un elicopter deasupra Kenyei „Will you...?“ si ea a zis „Yes, I will“. Ok, s-au nascut in familii aparte, sunt tineri, (ultra)celebri, frumosi, vor avea un rol in istoria lumii etc etc etc.

Dar nu despre ei vorbim acum si nunta lor nu e singurul eveniment important care are loc vineri. Chiar daca nimic nu va fi mai intens reflectat in ziare (exceptand cazul in care Obama e rapit de extraterestri, iar rapirea e transmisa in direct, dovedind o data pentru totdeauna ca experimentul Roswell a fost real).

Dincolo de extrem-de-mediatizata nunta, vineri se mai intampla ceva. Unul din cei mai mari dirijori pe care-i va fi avut vreodata lumea implineste 75 de ani.

Ceva mai devreme, am vazut pe BR Klassik un interviu cu el. Spre surpriza mea, vorbeste germana (de altminteri n-ar fi trebuit sa fiu prea surprinsa, tinand cont de faptul ca, inca de la sfarsitul anilor '50, colaboreaza indeaproape cu Filarmonica din Viena). Interviul n-a fost lung – s-a vrut, de fapt, un fel de avanpremiera pentru materialele care vor fi difuzate vineri (BR Klassik va ignora cu gratie ce se intampla la Westminster Abbey, fiind un post de nisa).

Mi-a facut o imensa placere sa-l revad si sa-l ascult. Zubin Mehta a vorbit detaliat, intr-o germana cursiva (cu micile ezitari si fraze scurte specifice unui vorbitor non-nativ), despre inceputurile carierei sale muzicale, dragostea lui pentru muzica clasica ascultata ani in sir exclusiv pe placi de pick-up, imensul impact pe care l-a avut intotdeauna Viena in ceea ce priveste directia pe care o ia muzica clasica si motivul pentru care indrageste atat de mult Filarmonica israeliana (al carei dirijor va fi pana va depune bagheta, fiind numit in acest post „pe viata“).

“Este intotdeauna o bucurie pentru mine sa lucrez cu IPO (Israel Philarmonic Orchestra), fiindca membrii acesteia canta frecvent in cvartete si, prin urmare, fiecare se regaseste mult mai bine in ansamblul orchestrei”, a explicat el. In mod foarte diplomatic, a dat de inteles ca e una din cele mai bune orchestre cu care a lucrat vreodata. Explicatia consta in faptul ca, obisnuiti sa cante in cvartet, instrumentistii sunt mai receptivi, tind sa asculte mai mult ce canta restul orchestrei si se armonizeaza mai bine.

Interviul a fost urmat de o inregistrare de la Semperoper din Dresda. Zubin Mehta a dirijat poemul simfonic “Asa grait-a Zarathustra”, de Richard Strauss. Mi-a placut, am urmarit avand permanent un zambet difuz pe chip si mi-am adus aminte (pentru a cata oara?) de sansa mea. Sansa de a fi audiat doua concerte sustinute de orchestra Filarmonicii israeliene si dirijate, de cine altcineva, decat de el.

De asta spuneam mai sus ca mi-a facut placere sa-l revad. Cu toate ca nicio emisiune sau concert televizat nu se compara cu senzatiile pe care le-am trait facand parte din auditoriu.

S-a intamplat in septembrie 2005, cu ocazia festivalului “George Enescu”. Am fost acreditata, am mers la concerte (la cate am reusit sa ajung) si despre unul dintre ele am scris. Vineri voi publica pe blog materialul respectiv. Acesta va fi micul meu omagiu pentru un om care mi-a adus atat de multa bucurie si care mi-a imbogatit sufletul.

Pentru ca e vorba de un concert dirijat de Zubin Mehta si, in acelasi timp, e vorba de una dintre  cele cinci clipe din viata mea, despre care v-am mai povestit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu