Sunt aici. Aici, adica alive. Mai mult sau mai putin, respectiv atat cat se poate in conditiile in care am o perioada extrem de aglomerata, cu supradoza de ore suplimentare (maiculita, ce expresie... cred ca o s-o patentez) si cu o raceala agresiva si nerusinata, ca mai toate racelile.
Dureri de gat de abia puteam sa inghit, febra moderata (dar pisaloaga si epuizanta), usturime in nas, guturai, tuse, stranut, stare generala din categoria "piece of shit", lipsa poftei de mancare, deshidratare (cui ii trebuia mancare si bautura cand fiecare inghititura era un chin?), dormit noaptea pe apucate din cauza senzatiei permanente de sufocare, sete, epuizare.
Luate separat, rezulta o simpla raceala de sezon. Dar asociati toata treaba asta cu 9 ore de munca pe zi, la care se adauga 2 ore de sofat. Nu-i asa ca devine palpitant?
Un om cu scaun la cap si-ar fi luat concediu medical vreo 2 zile, ar fi zacut cu cracii in sus in pat, ar fi sorbit supa si suc de portocale, butonand telecomanda sau rasfoind reviste de scandal, care nu solicita prea mult intelectul.
Numai ca eu n-am scaun, iar in privinta capului, uneori e doar ca sa nu-mi ploua in gat. Stiu asta, mi-o asum, dar cum zice o vorba, "alta mama nu mai face". Evident ca nici nu mi-a trecut prin cap sa procur izbavitoarea hartie de la doctor, care-ar fi atestat (negru pe galben, asta fiind culoarea adeverintei aleia standard) ca nu-s apta decat sa stau in pat, ca o doamna racita ce ma aflu.
Mi-am zis ca nu sunt CHIAR atat de bolnava incat sa nu ma pot duce la lucru si, cu toate protestele logice ale rationalului meu sot, asta am si facut. Bineinteles, acum sunt absolut epuizata. Ma gandesc la ziua de maine ca la un adevarat munte pe care trebuie sa-l escaladez, ma gandesc si la faptul ca momentan nu suntem decat vreo 30, hai 40 la suta din oameni la serviciu...
Da, in caz ca va intrebati - restul sunt bolnavi. Raciti, se pare ca a circulat un virus si l-am impartit colegial, s-ajunga la cat mai multi :D Numai ca respectivii, fiind mai inteligenti decat mine, stau bine mersi acasa .
Nu stiu cand o sa-mi vina mintea la cap si o sa invat ca a spune cateodata NU e foarte indicat. In cazul de fata, chiar terapeutic.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu