Eu despre carti

Mi-a cam lipsit energia de-a scrie in ultima vreme. Nici azi n-am prea multa forta, dar am rasfoit nitel folderul "idei blog" si am dat peste o leapsa despre care tin minte ca m-a tentat mult la vremea respectiva. Asta inseamna cu vreo 2 luni in urma, cred. Spre regretul - si rusinea mea - nu mai stiu de unde-am preluat-o, luasem doar intrebarile, nu si link-ul.

1. Numiţi cinci titluri de cărţi capodopere din literatura română sau universală.

1. Marin Preda – Cel mai iubit dintre pamanteni
2.  Mircea Eliade - Maitreyi
3. Thomas Mann – Muntele vrajit

4. F.M. Dostoievski – Fratii Karamazov

5. Gabriel Garcia Marquez – Dragostea in vremea holerei

2. Dintre o carte scrisă de un autor român şi una scrisă de un autor străin pe care o alegeţi? Presupunerea este că dacă o citiţi pe una nu mai puteţi s-o citiţi şi pe cealaltă.

Avand in vedere ca, din punctul meu de vedere, am citit cam toate cartile considerate a fi capodopere ale literaturii romane, as opta pentru autorul strain. 

Bine, acum depinde si de autor… ca daca strainul e Sandra Brown, mai bine citesc “Peripetiile catelusului Moftulet” (nu, dupa stiinta mea, cartea asta nu exista inca :D).

3. Ce apreciaţi la o carte: povestea sau emoţia?

Cred ca intrebarea e in sine o contradictie. Daca o carte nu are  o poveste, nu poate starni emotii. In general, cred ca nu se pot separa. 

4. Literatura modernă şi contemporană este mai valoroasă decât cea antică?

Bineinteles ca exista si exceptii, dar tind sa cred ca literatura moderna este prea mult a timpurilor noastre si prea putin a tuturor timpurilor. Cu alte cuvinte, este prea actuala. Daca asta o face mai putin valoroasa sau nu – se va vedea in urmatoarele sute de ani.

5. Orientarea politică a autorului influenţează valoarea unei cărţi?

Depinde de subiect. In general, nu. Sau n-ar trebui. 

6. Pe care scriitor îl consideraţi mai valoros: Ştefan Agopian sau Mircea Cărtărescu ?

In comparatia data, Cartarescu.

 

7. Consideraţi că trebuie să faceţi eforturi pentru citirea unei cărţi bine cotate sau o părăsiţi ? În acest din urmă caz, regretaţi că aţi pierdut ceva?

Daca ajung sa fac eforturi, deja e trist. Mi s-a intamplat in vreo 2 cazuri (cu „Fratii Jderi“ si cu „Groapa“ lui Eugen Barbu), dar eram (mult) mai tinerica – 16-17 ani, cred. Si era lectura obligatorie. Acum n-as mai face asta. Nu reuseste cartea sa ma tina „acolo“? Next, ca viata-i scurta. 

8. Credeţi că o carte poate avea un efect terapeutic?

Cu siguranta, da.

9. Apreciaţi valoarea unei cărţi pe baza gustului personal sau a recomandărilor criticilor ori a prietenilor?

Pe baza gusturilor personale. Pot sa-mi explice prietenii (sau criticii) pana maine ce valoroasa este “Un veac de singuratate”. N-am reusit s-o diger, ceea ce nu inseamna ca nu are valoare, ci ca nu ma numar printre cei pentru care a fost scrisa.

10. V-aţi întâlnit cu situaţia în care să vă placă opera unui scriitor, dar să nu vă placă autorul?

Mein Kampf.

11. Dacă aţi văzut o ecranizare a unui roman, mai citiţi şi cartea?

Cu siguranta. Cred ca este chiar recomandabil, pentru ca filmul nu va reusi niciodata sa se ridice la inaltimea cartii. Intotdeauna vor scapa detalii si nuante savuroase, si e firesc sa se intample asa. Cu toate ca stii, vorba aia, “cum se termina”, cred ca merita sa citesti cartea cu atat mai mult cu cat ti-a placut filmul.

12. Credeţi că un scriitor poate să creeze o operă valoroasă dacă nu este patriot?

Nu vad legatura. Afara de cazul in care pe scriitor il cheama Dimitrie Cantemir si lucreaza la “Descriptio Moldaviae”.  

13. Dacă ar fi sa realizaţi un clasament valoric al literaturilor lumii (engleză, franceză, italiană, spaniolă, japoneză etc.), de la 1 la 10, pe ce loc aţi poziţiona literatura română?

Cred ca in a doua jumatate a topului, dar n-as da o cifra, totusi. Mentionez insa ca as acorda locul intai literaturii ruse.

Leapsa merge mai departe la toata lumea care-o vrea. Si cu atat mai mult cu cat e vorba de carti, sper ca o vor dori multi :)