Doua scurte de la job

1) Zilele trecute s-a dat alarma de incendiu la serviciu. Ne-am imbulzit cu totii spre iesire, nu prea rapid, totusi – de vreme ce unii au gasit ragazul de a insfaca si o cafea de la automat in ideea ca, nah, e posibil sa fie ultima din viata asta :D – si am stat afara vreo douazeci de minute, in timp ce pompierii (sositi in timp record) au inspectat cladirea. Dupa ce-au puricat bine toate locurile unde-ar fi putut aparea flama, au conchis ca nu-i nimic si ne putem intoarce la treaba, ca si-asa ne-am relaxat destul (ultima parte e de la mine :P).

Revenind in firma, o colega se intreaba:

-          Si totusi, ce a ars?

-          Creierele noastre, zic eu, cu naduf.

Nu pot sa va spun cat de mult s-au amuzat ceilalti de raspunsul meu, care nu s-a vrut deloc a fi unul nostim. Eram obosita, hartuita, cu o mie si una de treburi de rezolvat pana la sfarsitul programului si nu mai aveam energie nici cat sa click-ai mouse-ul. 

Asa ca reactia celorlalti m-a mirat destul de mult, dar apoi am reflectat ca nu e nici pe departe prima data cand ii vad pe nemti ca se amuza de niste chestii absolut banale. Au un simt al umorului atat de naiv… pe cat sunt de eficienti, sobri si seriosi cand vine vorba de munca, pe atat sunt de copii in alte privinte. Nu reusesc sa pricep fenomenul. 

2) Vineri l-am ajutat pe un coleg sa rezolve o problema. In fine, n-am cine stie ce merit, altul in afara de faptul ca i-am indicat unde gaseste niste accesorii de care avea nevoie urgent si care urmau sa fie livrate sambata unui grangur din regiune. Respectivele accesorii fusesera aduse la noi in departament, dar niste bravi colegi le pusesera intr-o cutie si trasesera cutia undeva intr-o parte – vorba aia, sa nu stea in drum si sa se impiedice lumea de ea. Nu s-a impiedicat nimeni, dar colegul o cauta innebunit, fiind presat de insusi managerul. Am dat de ea cu totul intamplator si am crezut ca bietul om innebuneste de bucurie cand i-am zis. Ma rog, case solved.

Acasa, ii povestesc sotului ce-am facut la serviciu si cum am contribuit eu la propasirea firmei, incepand in felul urmator:

-          Azi l-am facut fericit pe Robert.

La care barbatul ridica o spranceana:

-          Femeie, si-mi marturisesti asta asa…. linistita? 

Sa mai spuna cineva ca nu-s o persoana sincera si deschisa :P