Au (re)inceput caldurile si, odata cu ele, perioada aia nesuferita din fiecare an cand, oricate dusuri ai face, tot ai senzatia ca esti lipicios si ai vrea sa te certi pana si cu sticla de apa abia scoasa din frigider - asta dupa ce-ti sprijini fruntea si tamplele de ea cateva clipe, pentru o secunda pe cat de savuroasa, pe atat de efemera de racoare.
(E chiar atat de evident ca-s insolata? Va rog sa nu ma menajati, ca-mi fac griji :D)
In tot cazul, sa privim partea buna a lucrurilor: la serviciu beneficiem de aer conditionat fara zgarcenie si, chiar daca ochii mai ustura sau lacrimeaza din cauza asta, cel putin nu transpiram. In afara de cazul in care suna telefonul, vedem pe display ca e seful si intram in fibrilatii: "a mai sunat de 32635255743 de ori azi. Ce MAI vrea?".
Suntem (iar) intr-o perioada aglomerata la serviciu, urmare a nenumaratilor colegi aflati in concediu. Prestam in fiecare zi ore suplimentare, avem de facut macar cinci chestiuni in acelasi timp, reusim sa ne ocupam simultan de patru dintre ele, apare seful si vocifereaza ca nu ne-am ocupat de cea de-a cincea problema, care - nu stiu cum se intampla - e intotdeauna mai importanta si mai urgenta decat celelalte patru. Daca ne-am fi ocupat de ea, n-ar fi fost cu nimic mai presus de celelalte. Dar pentru ca pe moment e trasa pe linie moarta, a devenit extrem-de-nemaipomenit-de-importanta. Hmmm.
Incheiem ziua de munca, scriem un mic raport, ne luam cu mainile de cap realizand cate restante ne-au ramas pe ziua urmatoare. Vine seful, ca tot nu mai venise de vreo jumatate de ora, s-o fi gandit ca am uitat cum arata. Ne predica scurt, conchide ca mai trebuie "imbunatatite" cutare si cutare aspecte, am scapat de inca o zi, plecam acasa, gasim in parcarea insorita niste veritabile cuptoare pe 4 roti.
Iar aer conditionat, dat la maxim ca sa faca mai repede racoare, ma apuca stranutatul, iar lacrimeaza ochii, unde &&§%/&%§ß... ma-sii am pus servetelele? Intr-un final glorios plec, am in fata "numai" un camion si un ATV, merg cu 40 km/h intr-o zona cu limita de 100, ajung acasa istovita si, inevitabil, adorm in cursul dupa-amiezei cu laptopul pe burta.
Deci da, astea sunt motivele pentru care scriu ceva mai rar in ultima vreme. Dar cred ca sunt masochista: in cea mai mare parte a timpului imi place la job, cu toate ca uneori iau stresul cu mine acasa si ajung sa visez noaptea problemele de acolo (oare visele astea ar trebui "pontate" ca ore suplimentare? Numai ma-ntreb).
In timp ce scriam postul asta, s-a pornit o furtuna cum demult n-am vazut. Ploaia se revarsa, tunetele rup cerul, fulgerele lumineaza de zici ca se filmeaza la "Storm of the Century". Dar in sfarsit, e racoare!
Postări
2 comentarii:
Te invidiez pentru aerul conditionat, chiar daca-ti curg ochii. As prefera asta in locul transpiratiei.
Noi suntem 6 in birou si, normal, fiecare prefera alta temperatura. Colega cu varsta cea mai respectabila, prefera 40 de grade si daca dam drumul la aer cand afara sunt 42 (la 25 de grade, nu mai putin) ne lasa sa ne bucuram 5 minute, dupa care se ridica si il opreste.
Imi vine sa o strang de gat uneori. Cu greu ma abtin.
Biroul nostru este intr-o cladire din centrul Bucurestiului, unde nu vezi niciun copac pe o raza de cel puti 2-3 km.
Iti dai seama cum este in plina zi cand afara sun 40 de grade.
Vai de mine, Citrice, imi pot imagina cum e... :( Nu stiu cum reusesti sa te concentrezi si sa lucrezi in conditiile astea. Colega aia a voastra ar trebui sa emigreze la Ecuator, poate doar acolo sa se sature de caldura...
Trimiteți un comentariu