luni, 20 mai 2013

Le cuget


"Aş vrea iar anii tinereţii, şi mintea mea de-acum.
Azi ştiu ce-nseamna rostul vieţii...
Pe care ţel, pe care drum.
Aş vrea să am azi înainte toţi anii ce-au trecut.
Să-mi cern aducerile-aminte,
Să-nmugurească alt început.
Acum aş şti să ma feresc de tot ce-a fost doar amăgire...
Şi cum aş şti sa preţuiesc,
Orişice clipă de iubire.
De ce n-am anii tinereţii şi mintea mea de-acum!
Dar zboară primăvara vieţii ,
Nici nu ştii când, nici nu ştii cum."

(Ioana Radu - "Aş vrea iar anii tinereţii")

În special ultimele două versuri m-au cam atins. Probabil un fel de midlife crisis (ceea ce denotă în  orice caz optimism, se numește că aș apuca 66 de ani :D).  

2 comentarii:

Anonim spunea...

frumoase versuri, dar triste...

Greta spunea...

@Da, Anonim, sunt frumoase. S-ar putea spune că și tristețea din ele e frumoasă într-un fel... :)