Nu c-ar fi vreo legătură între elementele din titlu, dar rezumă cel mai bine subiectul postării. Vă spuneam că săptămâna asta e carnaval. Pe care-l sărbătoresc şi bravii noştri conducători. Astăzi, Musiu Şarl s-a înfiinţat costumat în popă. Un popă foarte impunător, la 1,96 metri şi cele 130 de kile pe care le cară după el. Argumentul lui, unul pe deplin justificat de altfel, a fost "păi oricum eu vă predic toată ziua". Word! :))
Vedeta a fost, însă, adjunctul lui - poreclit de mine Sfârfâlică deoarece de foarte multe ori îmi vine să-i spun (ba o şi fac, atunci când sunt sigură că nu m-aude nimeni), "lua-te-ar dracii", precum, dacă vă amintiţi, i se spunea şi personajului omonim din "Moromeţii". O să vă povestesc despre el într-o postare separată, chiar mă mir că nu s-a întâmplat până acum. Sfârfâlică al meu e de colecţie, e... antologic.
Aşa, deci Sfârfâlică s-a costumat în drac. Avea o manta roşie, perucă neagră zburlită cu nişte zulufi roşii de sub care se iţeau două corniţe şi furcă gonflabilă :)))) Toţi am căzut de acord că această costumaţie îl reprezintă la marele fix :D "Bravo", i-am zis, "în sfârşit nu mai negi evidenţa" :)) La care împieliţatul Sfârfâlică a dat să mă împungă cu periculoasa lui furcă, fapt care mă bagă la bănuieli: cred că are dificultăţi de asumare a identităţii încornorate.
Aparte de asta şi fără nicio legătură cu povestea de mai sus, azi mi-am luat numărul de martie al revistei "Reader's Digest". Îi spun doamnei de la ziare ce vreau, ea se uită împăiat la mine - "Wie, bitte?". Repet, răspicat. "Ce revistă e asta?". Titlul e în engleză, explic. "Nu avem reviste în engleză!". Dragă Frau, numai titlul e în engleză, reiau eu cu răbdare şi-ntre timp ochesc revista în stand.
"Uitaţi, asta căutam", glăsuiesc victorioasă. "Aia e-n germană, nu avem reviste în engleză!". Tanti, te repeţi. Titlul e în engleză, repet şi eu (ce, numai ea să se repete?), înşfăcând revista. "A fost o neînţelegere", conchide ea, politically ireproşabilă.
În rest, toate vechi şi nouă toate. Plănuiam un articol în care să dau cu foarfeca în rochiile de la Oscar, n-am renunţat la idee, însă nu m-am simţit în stare. Stau cam prost cu moralul zilele astea, da-mi revin eu. Am luat o castană de mi-am făcut ditamai cucuiul. Povestim curând şi-apoi tragem cortina peste ceea ce n-a fost să fie.
Postări
2 comentarii:
Si p-aici se sarbatorste carnavalul cu mare tam-tam, dar ramane o chestiune de timp liber si departe de serviciu; numai la scoli merg copiii si profesorii costumati.
Pe mine nu ma atrage deloc treaba asta, asa ca pentru mine, we trecut a fost al martisorului si nu al carnavalului... :). Observ ca si olandezii au devenit cam blazati, nu se mai sarbatoreste ca pe vremuri. La mine la serviciu, unde in afara de mine toti sunt olandezi (adica vreo 25 de oameni) nu sarbatoreste nimeni.
Hai sus cu moralul! :)
Nici eu nu sunt din cale-afară de entuziasmată, în sensul că n-am deloc de gând să mă costumez. Dar ăstora le place, fapt de înţeles dacă mă gândesc ce naivi sunt...
Cât despre moral, greu. Am ditamai bolovanul în suflet.... dar asta e, mergem mai departe. Săru'mâna pentru gândul bun, ajută! :)
Trimiteți un comentariu