Anemie scriitoricească

Mda. Uitându-mă peste ce (şi cât) am scris în ultima vreme, şi per total anul ăsta, cam aşa cred că s-ar putea descrie starea pe care o am. Sau pe care n-o am, depinde din ce perspectivă privesc lucrurile. 

N-aş şti exact pe ce anume să dau vina. Poate pe faptul că n-am avut multe aventuri în ultima vreme, nici aşa de mult n-am călătorit ca-n alţi ani, şi de la deal la vale nici moral n-am stat prea grozav, astfel încât să am energie şi zvâc pentru a scrie. În aceeaşi notă, bag seama că-s mai tot timpul obosită (aproape nu că mai e zi din timpul săptămânii când nu dorm vreo trei ore la amiază), deci somn şi iar somn... şi pentru blog nu mai rămâne nici timp, nici dispoziţie. 

Bine, adevărul este că nici acalmia asta nu e musai rea (sau nu mereu). Dar uite că se resimte şi pe-aici, ceea ce nu-i grozav :) Pe de altă parte, nici să scriu doar ca să scriu n-aş vrea. Blogul ăsta a început din pasiune şi aşa sper să rămână.

Poate-ar trebui să citesc mai mult. Cheful de scris vine şi din citit, cel puţin la mine aşa funcţionează. Cititul e un alt capitol sensibil pentru mine, fiindcă e una dintre marile mele iubiri, căreia mă abandonez tot mai rar. 

Culmea e că nu-s în pană de inspiraţie; muza e destul de cooperantă, spre lauda ei. Salvez ideile într-un folder, până una-alta. Aş avea câte ceva de povestit, dar e din categoria "să aşteptăm să se întâmple mai întâi". Deci, să aşteptăm :) Şi poate-mi vine şi vreo idee de tratament pentru anemia de care suferă scriitoarea din mine :))