Bayreuth - cultură și istorie pe schele

După cum vă spuneam în precedenta postare, săptămâna trecută mi-am petrecut câteva zile plimbându-mă cu o prietenă prin Bayreuth, orașul unde locuiesc de aproape opt ani (paranteză: mi se pare incredibil că a trecut atâta timp de când am emigrat). Ne-am frăsunit pe străzi, am sfidat căldura la adăpostul unor parcuri umbroase, am contemplat flori superbe al căror nume nu-l cunoșteam și ne-am zgâit pe dinafară la câteva clădiri istorice. De ce numai pe dinafară? Pentru că-s în renovare. De ani de zile, și mai durează încă vreo câțiva ani până vor fi din nou accesibile publicului. 

Practic, în acest moment, în Bayreuth - un oraș mic, dar cu o istorie foarte bogată și cu un loc aparte în peisajul cultural al Europei, sau de fapt chiar al întregii lumi - nu se poate vizita aproape nimic. Emblematicele sale obiective - casa în care au locuit Richard și Cosima Wagner (construită special pentru compozitor, de către regele Ludovic al II-lea al Bavariei), teatrul Markgräfliches Opernhaus (considerat a fi cea mai frumoasă clădire în stil baroc din Europa) sau Opera Richard Wagner (construită tot special pentru el, cu fonduri donate de același Ludovic al II-lea) - toate acestea sunt în renovare. Și, din ce se pare, tot așa vor fi și-n anii următori. 

Anul 2013 a fost anul internațional Richard Wagner, împlinindu-se 200 de ani de la nașterea acestuia. Pregătirile au demarat în toamna lui 2010 prin acțiuni de renovare ale casei sale, preconizându-se recondiționarea mobilei și construirea unui somptuos muzeu separat. 25 de firme de arhitectură au candidat pentru a obține prestigiosul contract, câștigătorii au fost aleși de un juriu care a deliberat câteva luni și, după câteva declarații de presă extrem de promițătoare, s-au așternut pe treabă.

Treabă pe care n-au terminat-o nici în ziua de azi, deși termenul agreat cu oficialitățile land-ului a expirat acum doi ani. Ba au apărut tot felul de probleme neprevăzute, ba e nevoie de mai mulți bani, stai să aprobe consiliul, ba le-au mai venit niște idei pestrițe... 

Fapt e că în anul internațional Richard Wagner, când orașul a constituit un principal punct de atracție pentru ”wagnerieni” din toată lumea, casa lui nu a putut fi vizitată. Aspect cu atât mai penibil cu cât, și ăsta e un lucru știut de majoritatea, această locuință a fost foarte îndrăgită de Wagner; i-a dat el îmsuși numele (Wahnfried), s-a simțit aici mai bine ca oriunde, a fost foarte prolific din punct de vedere al compoziției, iar toate acestea o fac să fie un obiectiv esențial. Doritorii sunt nevoiți să se consoleze cu niște panouri care, în comparație cu ceea ce se află în muzeu, sunt anoste și enervante.

Dar poate lumea vrea să urce dealul și să vadă Opera Richard Wagner, unde în fiecare an, în luna august, are loc unul dintre cele mai importante evenimente culturale din lume: festivalul Wagner, pentru care biletele sunt cel puțin la fel de scumpe și de greu de obținut ca la concertul de Anul Nou de la Viena. Ok, urcăm și ce vedem? O clădire în mare parte învelită-n hârtie colorată, asta vedem. 

De acord, fațada este reprodusă destul de convingător, dar tot o butaforie rămâne și, ca vizitator, te simți oarecum tras pe sfoară. Ca să fie tacâmul complet, așa stau lucrurile de vreo doi ani, de când se lucrează cu râvnă (vorbă să fie...) la refacerea fațadei. Și da, așa arată inclusiv în timpul festivalului, lucru care mie mi se pare intolerabil.

În ce privește teatrul Markgräfliches Opernhaus, aici nu și-a mai bătut nimeni capul; nu tu panouri, nu tu reproduceri. Sala e pur și simplu transformată într-un șantier care nu lasă nimic la vedere. Cât mai durează? Cel puțin trei ani, răspunde plictisit nenea de la recepție, interesându-se apoi de unde suntem (pasămite ne captase accentul). România, zic eu. București, zice prietena. ”Ah, Bukarest? Adică orașul ăla de pe Dunăre, nu?” Mmmm, nu, pe Dunăre e Budapesta, nu Bukarest. Stai jos, ai nota patru la geografie pe ziua de azi.

Concluzionând, nu prea aș recomanda nimănui să viziteze Bayreuth în următorii ani, decât pentru parcuri și, eventual, o bere cu yours truly :)) Cele mai importante puncte de atracție sunt inaccesibile. În eventualitatea în care v-am făcut curioși, am scris mai demult, detaliat, despre toate aceste clădiri (aici și aici).