duminică, 6 decembrie 2015

Nostalgie pentru Simona


Ați fost cuminți? :)) Întrebarea clasică, știu, urmată de răspunsul tot clasic: ”din cale-afară de cuminți”. Sau ați fost la fel de cuminți ca Ion Creangă în copilărie? Spuneți drept :D

Eu nu știu dac-am fost, dar Moș Nicolae a considerat că da - motiv pentru care am găsit în ghete un pachet de cafea de un kilogram și o loțiune de corp Mexx, care miroase divin. Surse de energie, dar și de relaxare, Moșul ăsta gândește complex :)) Cuminte a fost și jupânul, care-a primit niște ciocolată elvețiană și o pungă de miez de nucă, după care Moșul știa - pe surse :D - că se dă în vânt. 

O să-mi aduc mereu aminte de copilărie, când nu puteam dormi de emoție. Într-un an, mama a închis ușa dinspre hol și a sunat la sonerie, apoi și-a îngroșat vocea: ”Aici locuiește o fetiță pe nume Gretuța?”
Din sufragerie, ”păzită” de tata, ascultam cu inima cât un purice.
- Da, aici, a răspuns mama cu vocea normală.
- A fost cuminte anul ăsta? întreabă ”Moșul”.
Hait!
- Da, în cea mai mare parte a anului a fost cuminte.
- Aha, bine.... să-i spui că am zis eu să asculte de părinți și de bunici. Uite, i-am adus asta.

Zgomot de ușă închisă. Ce așteptare, ce încordare, ce emoție... :) 
”Asta” s-a dovedit o păpușă Arădeanca (unele dintre cititoare cu siguranță își mai amintesc de ele...), pe nume Simona. Avea un bănuț de plastic la mână cu numele, așa cum aveau toate păpușile de la ei. O văd și-acum în fața ochilor: mare, cu părul roșcat, numai bucle, îmbrăcată cu o rochiță bleu. Și frumoasă, tare frumoasă. 

Simona echivalează cu prima mea amintire legată de Moș Nicolae. Mi s-a făcut dor de ea. Voi aveți vreo astfel de ”Simona”? :)

6 comentarii:

Anonim spunea...

Mami a mea lucra la Arădeanca (mami,nu mama).Doamne,câte amintiri au năvălit...păpușile,Crăcănel (păpușa -bebeluș,preferata),"vocile" pe care mi le aducea pe bucăți și le asambla acasă."Vocile" erau cutiile care se introduceau în spatele păpușii și care,la mișcarea lor,cântau -plângeau.Lamelele se lipeau cu benzen,îmi plăcea mirosul și ea nu mă lăsa să stau prea aproape.
Așa deci,ai fost cuminte,sa-ti aducă sărbătorile bucurii cu bujori în obrăjori.

Carmen

tafnoasa spunea...

Eu am avut-o pe Ioana. Nu era Arădeancă, sau cel puţin aşa presupun. Am primit-o cândva, de ziua mea, după ce am văzut-o într-o librărie şi mi-am dorit-o nespus. Era blondă. De fapt, încă este, că a fost "expulzată" la ţară. Viaţa i s-a schimbat complet, ce a fost şi ce-a ajuns – am avut-o cu haine frumoase, nu de prinţesă, dar mi-am exersat un talent neexistent şi… e fix ca la ţară! :)))
Apoi, păpuşile Arădeanca le-am văzut acum câteva luni printr-un supermarket. Mi-au atras atenţia, m-am uitat lung la o tiză de-a mea, dar am lăsat-o acolo, că acasă s-ar fi aşezat praful pe ea, dacă i-aş fi găsit un loc, în cel mai bun caz. :D Poate cândva, în viaţa asta, o s-o dăruiesc unei pitice, cum a făcut mama cu mine şi Ioana.

Iar povestea ta cu Moş Nicolae e delicioasă. Nu m-aş fi gândit niciodată să fac asta. Dar vezi, e bine că nu ai fost atââât de curioasă, să vrei să îl întâlneşti pe Moş. :D

La mine a funcţionat cu Moş Crăciun şi un praf de…stele sau ceva pe care îl trimitea el ca să adoarmă copiii mai repede. Şi culmea e că…funcţiona! :)))

Numai că acum vreo doi ani efectul prafului nu a fost cel scontat şi Moş cel tânăr a dat nas în nas cu cel bătrân, de s-au speriat unul de altul. Apoi l-am tot întrebat pe ‘ăl bătrân când are de gând să îşi facă apariţia, dar tinerelul a dormit buştean până dimineaţă, când, într-un final, cu întârziere, şi-a făcut apariţia. Să vedem anul ăsta care are insomnie! :))

Anonim spunea...

Am avut o papusa mare, nu stiu daca era aradeanca :) stiu doar ca am tuns-o la par si la gene ca eu si sora mea credeam ca vor creste mai frumoase :))) si ii faceam hainute si fuste mulate din hainele mamei, doamne ce ne rugam de ea sa ne dea vreo bluza sa o taiem sa facem haine la papusa. Ma mir ca nu m-am facut croitoreasa, nah eu vroiam creatoare de moda. De Mos Nicolae tin minte cum ne uitam pe geam si il asteptam, nu ne doream niciodata nimic deosebit, dar emotia asteptarii era magica.
Cris

Greta spunea...

Oh, da, mi-aduc aminte de ”voci”... :) Dar asta doar teoretic, nu cred că aș mai putea evoca vreuna. Amintiri estompate...

Greta spunea...

Păi aș fi fost eu curioasă din cale-afară, dar cred că mă preveniseră ai mei că nu mai primesc nimic dacă încerc să-l văd pe dumnealui Moșul :D
Bună ideea cu praful de stele :))

Greta spunea...

Haha, și eu am tuns câteva păpuși :)) Ba pe una am și ”vopsit-o”. Pe păr. Cu ruj. Mă inunda creativitatea, cum s-ar zice :))