Stare de asediu

Anul ăsta ne-a ieșit Black Friday pe nas. Clienții noștri au avut, desigur, acțiuni masive de reducere. Știam că vor fi, anticipam un volum crescut de muncă. 

Dar nu se aștepta nimeni la așa ceva. Numărul comenzilor a fost de patru ori mai mare decât se estimase. Este un record absolut; în 11 ani de când există firma, nu s-a mai înregistrat un volum atât de mare de comenzi într-un interval atât de scurt.

A spune că suntem îngropați în muncă e un palid eufemism. În departament la mine nu mai ai loc să arunci un ac; sunt munți de colete. Reușesc să soluționez și să trimit cinci-șase sute pe zi, îmi vin opt sute noi. Atât de multe sunt, stivuite unele peste altele, încât nici pe Musiu Șarl nu-l mai văd când își face apariția - în condițiile în care el, după cum v-am mai zis, are peste 1,90 metri înălțime. 

Evident, în paralel am o mie și una de alte chestiuni de rezolvat, telefonul sună de zici că-i linia fierbinte, Greta fă aia, Greta e urgeeeent, Greta ai rezolvat deja?, Greta, trebuie să te ocupi de asta prioritar, Gretaaaaa! Nu mai zic de E-mail-urile marcate de expeditor ca fiind prioritare, am primit mai multe în trei zile decât în ultimele două luni la un loc. Și majoritatea se încheie cu ”das ist dringend”, în traducere ”este urgent”. O feerie! :D

Nu c-aș fi eu miezul din Fanta și gaura din covrig, dar o sumă de probleme trec prin departamentul meu și toate se cer făcute, nu ieri - asta ar mai fi cum ar mai fi - ci alaltăieri, ca să zic așa. Până și Musiu Șarl, cam singurul care-și păstrează sângele rece în situații de-astea, îmi zise la telefon ”Frau N., vă rog ocupați-vă și de rahatul ăla... scuze de exprimare!”. Dacă până și nervii lui încep să pârâie, e clar - suntem în big trouble :D 

Săptămâna asta nu vom avea zi liberă - adică lucrăm șase zile. La fel și săptămâna viitoare. Muncim ca posedații, în cele două pauze pe care le avem zilnic aproape că nu mai rostește nimeni niciun cuvânt - doar sorbim din cafea și privim în gol, năuciți.

Sigur, vom ieși la liman, dar până se va întâmpla asta se poate spune că nu mai suntem oameni, ci roboți care dau la manivelă. Personal, vin acasă, îmbuc ceva la repezeală și cad lată timp de câteva ore. Un duș, somn, da capo. 

Revin, vă promit! De îndată ce-o să fiu în stare să îndrug ceva cât de cât coerent. Între timp, vorba bancului - biscuim, Măria Ta! :))

PS: cu titlu de fapt divers, Musiu Șarl ne-a comunicat că va lucra și el inclusiv sâmbătă. ”Dacă dumneavoastră nu aveți zi liberă, nu voi avea nici eu - aceleași reguli pentru toată lumea”. N-o să fim mai puțin obosiți sau hărțuiți datorită prezenței lui, dar atitudinea ne-a mers la inimă.