Anul trecut pe vremea asta ajunseserăm de câteva ore la Viena și tocmai fuseserăm ”în recunoaștere”, să vedem unde e locația.
Cuvintele sunt prea sărace pentru a descrie ce-am simțit când am ajuns în fața acestei clădiri. Urma să se întâmple în mai puțin de 24 de ore, aveam biletul în poșetă, dar tot mi-era greu să cred că e adevărat. Că una dintre cele mai mari dorințe ale vieții mele se va împlini și ceea ce visam de la 16 ani va deveni realitate. Că voi aplauda ritmic la ”Radetzky March” din sală, și nu din fața televizorului. Și, cel puțin la fel de important pentru mine, că dirijorul urma să fie nimeni altul decât dragul meu Zubin.
O scurtă retrospectivă și câteva reflecții la un an după această extraordinară experiență voi scrie mâine. Azi nu mai fac decât să vă arăt florile astea:
Le-am primit în seara asta de la jupânul, în amintirea florilor de anul trecut de la Musikverein, pe care le voi avea pentru totdeauna în suflet. Privind în ansamblu, gama de culori e oarecum asemănătoare, nu-i așa? :)
Mă uit la ele și mi se umple sufletul de fericire, așa cum se întâmplă de fiecare dată când îmi aduc aminte că am fost la Concertul de Anul Nou de la Viena :) Și abia aștept regalul muzical de pe 1 ianuarie! :)
Postări
2 comentarii:
nu prea mai comentez/raspund la postari, poate din lipsa de timp, poate pentru ca nu as putea sa zic mai bine ca tine, sau poate ca nu am prea mai avut starea sufleteasca (sunt bine, doar ca am avut un an foarte plin - in mare cu bune)... dar tin neaparat sa-ti spun ca m-a facut postarea asta sa zambesc atat de tare ca am simtit nevoia sa iti spun :)
Veronica.
La mulți ani, Veronica! :) Mă bucur să te recitesc și-mi pare bine să aud de cele multe și bune :) Îți doresc un 2016 cel puțin la fel de generos :)
Trimiteți un comentariu