luni, 26 iunie 2017

Părinți certați cu bunul-simț


Apropo de articolul ăsta (sau mai bine-zis, apropo de comentariile de acolo).

Sâmbătă am fost la cumpărături - mă rog, e mai degrabă un fel de-a spune, pentru că m-am întors acasă cu un tricou și niște șosete, deși aveam de gând să-mi iau ceva încălțăminte sport. M-am dus la unicul mall din târg (v-am mai zis că m-am plictisit de orașul ăsta, care e prea mic și are prea puține magazine? Dacă nu v-am zis, vă repet 😃) și-am intrat într-un magazin de profil, hotărâtă să am răbdare. 

Răbdare am avut vreo jumătate de oră, cel mult. Interval în care mai aveam nițel și cred că făceam implozie și urticarie.
Motivul? O fetiță de vreo 3 ani, însoțită - aspect important - de ambii părinți. Copila se plictisea, părinții nu erau acolo pentru ea, ci probau ei înșiși încălțăminte (mai mult muierea, de fapt). Fetița, logic, nu avea stare, deci alerga de colo-colo prin magazin, lua tot felul de papuci de pe rafturi, la înălțimea la care putea ajunge și dădea să fugă cu ei. Părinții săreau s-o prindă și să-i smulgă papucul din mână, moment în care, evident, urlete. Treaba s-a repetat de vreo trei ori, apoi tatăl o ținea în brațe și ea urla întinzând mâna spre rafturi. Maică-sa proba nestingherită, repetând din când în când ”terminăm curând, dragă”. Chestiune care n-o consola deloc pe-aia mică. 

Probabil îi era și cald, e un magazin mic și era destul de aglomerat. Sigur îi era și sete, la cât de uscat era aerul în interior, dar nu am văzut să-i fi dat să bea ceva. Și oricum, copilul trebuia scos din spațiul ăla supraîncălzit, în mall aveau tot felul de accesorii pentru copii, mașinuțe în care să se dea, căluți de pluș care merg - nu știu exact ce principiu tehnic au la bază, dar mereu văd copii călărindu-i plini de entuziasm :)). Oricum, inconștienții ăia de părinți nici măcar n-au scos copila de acolo, ce să mai vorbim s-o ducă la vreo jucărie. Și ea urla și nervii mei se întindeaaaauuuu.... 

Am plecat într-un final, fără să cumpăr nimic. Nu mai rezistam nervos la zbieretele disperate ale fetiței. Dar pe lângă asta, nici n-am găsit ceva care să-mi placă (încălțăminte sport ușoară, comodă, în care să nu-mi ia foc picioarele și care să aibă o culoare ceva mai răbdătoare decât alb sau roz :)) Ah, și care să nu aibă pietricele și paiete 🙈

Nu pricep nesimțirea asta, oameni buni. Pe cuvântul meu că n-o pricep. Ok, e copil, înțeleg, n-ai cu cine să-l lași - înțeleg și asta - dar maică-sa trebuia musai asistată de soț când proba sandale? Nu putea să iasă el cu copilul? Lumea din magazin ce vină avea să suporte minute în șir de zbierete? Fetița ce vină avea să alerge de colo-colo, dezorientată și agitată, în spațiul strâmt și înăbușitor?

16 comentarii:

Zirzabella spunea...

Ai perfecta dreptate. Astazi e la moda sa-ti iei copiii cu tine peste tot, in restaurante scumpe, la opera, la concert baroc (nu am inventat, sunt experiente proprii). O multime de parinti nu vor sa accepte ca un copil cere si sacrificii, cel putin in primii ani. Degeaba exista o gramada de programe gandite special pentru familii cu copii mici, parintii tot se incapataneaza sa le care peste tot. Cand eram eu mica, mi-a povestit mama ca era absolut normal sa-ti dedici cativa ani din viata copilului si sa-ti organizezi programul in asa fel incat sa-i fie bine copilului. Acum, mi se pare ca parintii au devenit mult mai egoisti si nici vorba sa renunte la calatorii in strainatate, la evenimente culturale si nici macar la probat pantofi impreuna.

Anonim spunea...

ce fac eu cu sotul in ultima vreme, cand doarme copila fericita acasa sub supravegherea cuiva drag, noi fuguta la cumparaturi de haine sau pantofi, cand avem nevoie. sau facem lucruri la care cea mica nu are stare (ne-am invatat ca altfel o chinuim si pe ea, nu numai pe noi sau pe altii). Cand mergem la cumparaturi in supermarket, copilul tre sa fie mancat inainte si odihnit :)) si o implicam si pe ea: ea pune merele si bananele in punga, ea alege servetele si scutecele pt fratiorul ei, mereu isi alege o sticluta de apa mica pe care sa o tina cu ea prin supermarket. Sau caram impreuna galetusa de iaurt pana la cos :))) asa evitam plictisirea ei si petrecem timp impreuna, o invatam ce mancam noi sanatos si cum platim.
Cris

coco spunea...

noi suntem mai cumintele in magazine, este obisnuita cu piata si accepta o ora...nu mai mult :)

Greta spunea...

Oh, Zirzabella, te cred! Sunt absolut convinsă de faptul că părinții iau copiii inclusiv la operă și la concerte - deși sunt în mod evident mult prea mici pentru asta. ”Principiul” este exact cel enunțat de tine - nu vor să accepte că-n primii ani ai copilului multe lucruri se schimbă, iar stilul de viață trebuie adaptat și mulat pe specificul situației. ”Cum adică, să nu mă duc la muzeu pentru că am copil?”. Așa bine... dacă n-ai cu cine să-l lași, nu te duci cu el la muzeul de artă, ci la teatrul de păpuși. De exemplu. Ți-ai găsit, imediat țipă mamele că-s discriminate și nedreptățite, că au copil, au drepturi!
Nici nu vreau să-mi imaginez cum e să te duci la un concert și să nu te poți bucura de muzică din cauza plânsetelor unui copil care n-are altă ”vină” decât că e al unor părinți inconștienți și înfumurați.

Greta spunea...

Sunteți niște părinți extraordinari, Cris :) Copiii voștri sunt foarte norocoși.
Mi se pare că ați ales niște metode excelente de-a îmbina utilul cu plăcutul - vă faceți treburile, fetița se simte bine alături de voi - și ce fain trebuie să fie pentru pitică să poată alege ea una-alta! :) - și-n același tim o învățați câteva chestiuni concrete.
Te-am citit cu un zâmbet pe față. De-ar fi mai mulți ca voi, ce bine-ar fi...

Greta spunea...

Bravo fetiței, e foarte cooperantă :) Câți ani are?

Anonim spunea...

m-au dat lacrimile la raspunsul tau. crede-ma ca nu mereu e totul o fericire si o calmitate. mai sunt si suparari si tipete, dar depunem efort constant sa gasim solutii pt noi toti. e o provocare sa fii departe de familie (sau de un ajutor al lor) cu job, copii si sa mai si faci ceva pt tine (ma rog ultima parte poate insemna doar un film dupa ce dorm copiii sau o simpla vegetare pe canapea hahahah)
Cris

Delia spunea...

Eu am fost la muzeu chiar sambata si erau 3 copii: doi de vreo 4-5 ani se alergau unul pe altul si unul tinut in brate care urla (cu ecou ca no, eram la muzeu :-) Muzeul fiind despre al 2lea razboi mondial ;-)) cel mai nimerit pentru copiii mici.
Si acum vreo 2 ani am fost la un planetariu unde am urmarit un show asezonat cu urlete de copil mic.

ariii spunea...

Nu ma duc cu copilul la cumparaturi de haine / pantofi pentru ca stiu ca nu are stare si nu pot proba ce vreau in liniste. Daca vine tati si el are grija de copil in timp ce eu probez, merge. Tati are voie sa-l scoata afara sau sa-l duca la coltul de jucat pentru copii daca e nevoie. Altfel numai ne chinuim pe noi, pe copil si pe restul lumii. Nu are rost. In curand vom merge sa cumparam chestii pentru noul bebe. Dar aici il vom implica pe fratele mare la alegerea lucrurilor si speram sa putem face majoritatea cumparaturilor. Daca nu, iaca mai venim si in alta zi :)

Anonim spunea...

Copii mici, pana in 6 ani, n-am avut, nu stiu cum ii poti calma, dar nu ar trebui pusi in situatia aia de-i apuca toate alea.
Adica nah, mi-o trebui o pereche de chiloti, dar pot sa-i iau si fara sa chinui plodul din dotare si niste necunoscuti care nu mi-au gresit cu nimic.
Ma irita la culme "mamicile model" carora li se pare normal sa le suporti copilul crizat, te scot neom fara empatie ca nu reonezi cu nu's ce carte scoasa de nu's ce tembel, carte care iti explica ca trebuie sa suporti cu stoicism toate alea ale tuturor.
Si astea ale mele au avut crize, dar le gestionezi rapid si cu cat mai putin discomfort si pt copil si pt spectatori. Ca nimanui nu-i face placere sa asiste la scene aproape din filme horror, tavaleli, etc.

thea spunea...

Toata saptamana care a trecut mi-am facut planuri de shopping la reduceri. Stiam clar ce vreau, asa ca am luat-o voiniceste de la stanga la drepta. Si m-am impotmolit in primul magazin. Cand am intrat, nu era nimeni. Pana m-am sucit, pana m-am invartit, a intrat o familie: mama, tata si o fetita foarte activa de vreun an jumatate. Eu cu vreo trei fuste in brate ma indrept catre cabina de proba. N-am putut sa probez nimic; copila aia a fost numai peste mine in cabina, mama-sa gasea asta foarte amuzant, vanzatoarele se aratau neputincioase iar tatal comenta ca el nu poate intra in zona cabinelor de proba pentru femei. Iar copila zburda din cabina in cabina ...
Asa ca mi-am tras pantalonii la loc si dusa am fost!

Greta spunea...

Serios îți spun, Delia, în ruptul capului nu pricep ce-or gândi părinții ăia. Ei înțeleg oare ceva dintr-un muzeu pe care-l văd în urlete? Sau poate cine știe, s-or fi obișnuit și pentru ei e doar ceva așa... ca zgomotul ăla din avion, de care înveți rapid să faci abstracție :))
Normal că orice copil se plictisește la muzeu, că doar nu e Disneyland. Și atunci, de ce nu fac adulții cu rândul - unul stă cu copilul pe afară, celălalt vizitează și apoi fac schimb, de exemplu. Dar deh, după ce că sunt lipsiți de bun-simț și nu le pasă nici măcar de copilul lor - pe care-n mod evident îl chinuie, doar nu urlă de plăcere - mai fac și gură că, săriți, au și ei dreptul...

Greta spunea...

Te îmbrățișez, Cris :) Și da, sunt convinsă că nu e mereu ușor și roz, dar înțelepciunea de care dați dovadă amândoi vă va ajuta să depășiți momentele mai grele.

Greta spunea...

Exact, Ariii! Asta ar fi trebuit să facă și inconștienții ăia peste care-am dat eu... Și ce mă frapa era că, nemaivorbind de deranjul pricinuit celorlalți din magazin, nu le păsa nici măcar de propriul copil că e atât de agitat, în încăperea aia înăbușitoare, fără să bea nimic și urlă cu disperare.
Oameni fără pic de minte.

În altă ordine de idei, naștere ușoară și întâlnire frumoasă cu bebelușul! :)

Greta spunea...

Ha, mi-a venit să aplaud citind fraza asta: ”Ma irita la culme "mamicile model" carora li se pare normal sa le suporti copilul crizat, te scot neom fara empatie ca nu reonezi cu nu's ce carte scoasa de nu's ce tembel, carte care iti explica ca trebuie sa suporti cu stoicism toate alea ale tuturor”.

Fix, dar fix așa este! Unele mame par să fi suferit un soi de efect secundar după ce nasc... li s-a lichefiat creierul sau așa ceva. Li se pare că se-nvârt după Soare și cine nu le suflă-n ciorbă e lipsit de empatie, scandal!

Greta spunea...

Vai de capu' meu... nu știu zău cum aș fi reacționat. Cum adică tatăl fetiței nu poate intra ”în zona cabinelor”? Doar nu intra ÎN cabine, păcatele mele. Și maică-sa care se amuza... deci eu cred că la una ca asta chiar făceam urât.