Motivaționala de Black Friday

Zece ore de muncă pe zi au devenit deja un fapt obișnuit. Săptămâna asta nu voi avea zi liberă. Seara mă prăbușesc pe canapea, dărâmată și decupată.

Greu, fraților, greu. 

Mda, e perioada Black Friday... again, sau cum ar spune un personaj din ”Twin Peaks”, it is happening again. O să supraviețuiesc și de data asta, cu toate că - spre deosebire de alți ani - nu mai am nicio motivație. Sunt mai mult sau mai puțin singură cu toate - șefa e transferată până după Anul Nou la alt departament, drept urmare am o mie și una de chestii de rezolvat și tot atâtea decizii de luat. Le scot eu la capăt. Unui coleg i-am promis că-l castrez și pe altul l-am asigurat cu amabilitate că-i sucesc gâtul. Altminteri, sunt Zen și gestionez situația cu mult calm interior 🙄

Din postura de potențial client, arunc priviri lungi unei anumite poșete. Ok, nu lungi - foarte lungi, de-a dreptul languroase, aș zice. Mi-o doresc, și nu de azi de ieri, ci de mai bine de-un an. A fost redusă acum și e... mai ieftină (logic), dar tot prea scumpă pentru cât aș accepta eu să dau pe o paporniță. Chestiune de principiu, până la cap și la coadă. Asta însă nu mă face să mi-o doresc mai puțin.

Sunt superficială, o știu.

Însă nu-mi voi îngădui niciodată poșeta aia. Poate asta mă mai reabilitează nițel. 

Dar de unde titlul. Poate sunteți curioși să știți ce-ascult eu de dimineață, înainte s-o pornesc spre plantație.

Stimulează spiritul, vă zic.

Ia, încercați și voi mâine? V-ați putea machia pe ritm de paradă 😃