Șase dintre cele mai cunoscute hoteluri bântuite

Buhuhu! 👻 Textul ăsta ar fi trebuit să apară ieri (având în vedere că a fost Halloween, se potrivea la fix), dar la cât eram de obosită, ar fi ieșit doar o înșiruire de carcalaci beți - ceea ce iarăși poate nu era taman greșit, având în vedere tematica zilei. Mă rog, patul și perna au câștigat pe moment bătălia (sau poate instinctul meu de conservare, sau toate trei la un loc). 

Așadar. Aventură, neprevăzut și, un cuvânt foarte la modă (cam prea la modă, aș opina eu, dat fiind că lumea s-a obișnuit să-l folosească fără a-și pune cu adevărat problema ce ar însemna asta), adrenalină. Oh, da. Adrenalină pompată din toate pistoanele, o experiență pe care n-o vei uita niciodată (și la care te vei gândi în fiecare noapte, după coșmarurile aferente). Acum la superofertă. Bref, e vorba despre niște hoteluri care-au devenit celebre, dar nu neapărat în sens pozitiv.  Sau mă rog, chestie de perspectivă, sunt încredințată că nu le lipsesc mușteriii.

The First World Hotel – Genting Highlands, Kuala Lumpur

Unii dintre oaspeții acestui uriaș hotel (are 7.351 de camere) au povestit că au fost martorii unor fenomene poltergeist (termenul referindu-se la obiecte care fie levitează, fie se autoincendiază, adică-n general fac orice altceva decât ar trebui să facă - respectiv să stea nemișcate acolo unde-au fost puse, nu să plece la plimbare când le tună). 

Personal n-aș spune că arată spooky, mai ales așa tărcat cum e, dar vă zisei cum devine cazul cu poltergeist-ul. Mai mult, unii au raportat că noaptea se aud râsete din pereți, zgomote de zaruri aruncate și alte sunete complet nelalocul lor. Acuma sper că hotelul le-a plătit oamenilor măcar un sejur la spa și câteva ședinte de yoga. Îmi imaginez că după ce stai aici probabil ești cam stresat și ți se pare că polonicul se uită urât la tine. 

Hotel Burchianti - Florența 

N-am găsit poze decât cu interioare (curios lucru) și nu arată deloc rău. Ba dimpotrivă. Problema e că după o noapte petrecută acolo e posibil să nu mai observi frumusețea decorului, ci să fugi, cu părul vâlvoi și ochii bulbucați. 

A fost una dintre locațiile preferate ale lui Mussolini, dar nu asta l-a făcut atât de cunoscut, ci numeroșii oaspeți clandestini - din categoria celor care stau cât și-n ce camere vor, nu plătesc cazarea și nu se lasă văzuți decât de anumite persoane, în anumite momente. Cei care au fost suficient de curajoși încât să se cazeze aici au povestit că nu de puține ori au simțit o anume ”prezență” care-i spiona (lucru deloc frumos, nț, nț), ba i-au perceput chiar și respirația. Alții au făcut referiri la diverse fantome: un copil mergând pe culoare, o femeie care tricota sau o cameristă. 

Cu titlu de curiozitate - cele mai terifiante experiențe sunt raportate a se fi petrecut în Camera Frescelor (e cea din stânga). 

Hotel Russell - Sydney

Odinioară o locație preferată de marinarii aflați în tranzit, hotelul a devenit cunoscut mai cu seamă pentru camera numărul 8. 

Din ce se spune, în camera 8 ar domicilia fantoma unui marinar, care spionează oaspeții (cu ochii săi de fantomă 👀) și uneori își face remarcată prezența. Interesant e că hotelul se bucură de mare succes și camera 8 este cea mai solicitată. Trăim într-o lume de masochiști, vă zic.

Hotel Queen Anne - San Francisco

Considerat a fi ”o perlă a arhitecturii victoriene”, hotelul a fost inițial o școală de fete, numită Miss Mary Lake School. 

Acum se spune că ar fi periodic vizitat de fantoma fostei directoare, adică a don'șoarei Mary Lake. Vizitatorii au povestit însă că prezența onorabilei ar fi una ”inofensivă” și că majoritatea aparițiilor ei au loc în încăperile de la ultimul etaj - mai precis în camera 410, care fusese odinioară biroul cucoanei. Mă rog. Eu nu pricep cum poate fi inofensivă prezența unei fantome. Nu te sperie de nu mai știi nici cum te cheamă? Ah, stai.  Adrenalină, cum am putut să uit.

The Fairmont Le Château Frontenac - Quebec 

Pe site-ul hotelului zice că ți se oferă ”panorame care-ți taie respirația”. Păi cred și eu că nu mai ai aer, când dai nas în nas cu Louis de Buade de Frontenac.

Problema cu Louis-cum-îl-cheamă (un fost guvernator) e că a răposat la sfârșitul secolului al XVII-lea, dar aparent nu-i place pe acolo - oriunde-ar fi acolo ăsta - și bântuie, la propriu, prin hotel. Pe tripadvisor au scris mai mulți oameni că au simțit o ”prezență” pe durata perioadei de cazare. Ce să spun, mai bine s-ar cupla cu Mary Lake și și-ar găsi o ocupație comună, așa, ca între fantome 🙄

The Stanley Hotel - Colorado, USA 

The best comes at last, sau cum era :))) Lista o încheie unul dintre cele mai cunoscute hoteluri - sau unul dintre cele mai bântuite, depinde cum pui problema.

Acesta e hotelul care l-a inspirat pe Stephen King pentru cunoscutul - și terifiantul - său roman, ”The Shining”. 

Pe Google e plin de informații despre el (în primele rezultate se regăsesc ”Stanley Hotel haunted” și ”Stanley Hotel ghost tours”, ceea ce mi se pare foarte grăitor). Stephen King și soția lui au fost cazați în camera 217, unde i-a încolțit ideea romanului. Desigur, interesul scriitorului pentru hotel și pentru camera cu pricina nu era deloc întâmplător. În 1911, o femeie murise prin electrocutare în camera 217, și de atunci se raportaseră tot felul de întâmplări - occurrences, cum zic americanii - din sfera paranormalului. Unii au povestit că hainele se așezau singure în dulap, luminile se aprindeau și se stingeau de la sine, se auzea chicotit de copii etc. Stephen King însuși povestea într-un interviu că a avut permanent senzația că nu sunt doar el și soția sa în cameră, ci mai e... cineva.

Dacă o fi ceva adevărat în povestea asta, habar n-am (dar partea cu hainele mi se pare interesantă, zic asta contemplând faptul că IAR trebuie să fac ordine în șifonier). Însă un lucru e cert - romanul lui Stephen King e o capodoperă, la fel și filmul lui Stanley Kubrick. Acum că tocmai am scris asta, mă-ntreb dacă e o coincidență că un film inspirat de hotelul Stanley a fost regizat de un om pe nume Stanley 🙃

(Sursa articolului e aici, dar pe Google se găsesc mult mai multe informații despre fiecare dintre cele șase hoteluri. Sunt, într-adevăr, celebre. Dar eu n-aș avea curaj să intru nici în lobby, cu atât mai puțin să petrec o noapte acolo). 

PS: la întrebarea ”crezi în fantome?” nu am un răspuns. Teoretic, nu. Practic, nu-mi doresc să aflu.