miercuri, 19 decembrie 2018

Update


În ton cu zecile de mail-uri pe care le primesc în ultima vreme - ”Frau N., ne puteți da un update referitor la cutare și cutare?”, zic să vă updatez și eu... măcar așa, în linii generale. Frumos, elegant, cât de cât, ca să citez un clasic în viață.

Despre ce s-a petrecut în ultimele aproape două luni pe frontul de la munci, nu prea am dispoziție să elaborez. Pot spune doar că n-aveam nici cea mai vagă idee în ce mă bag atunci când am acceptat să coordonez singură departamentul, în cea mai aglomerată perioadă a anului. Nici cea mai vagă idee.  A fost atât de greu, încât sunt aproape în depresie din cauza oboselii. 


Dar - vorba lui Poirot - în definitiv e posibil să supraviețuiesc, totuși. Încet-încet se vede lumina, vorba ceea. Și n-am spânzurat pe nimeni de buricele degetelor, deși tentații au existat (destul de puternice, chiar). Deocamdată nu mă pot bucura pe deplin, însă cum ziceam, am speranțe c-o să închei anul fără să dau bună ziua pițigoilor.

Sâmbătă plec la jupânul. Dacă lucrurile decurg așa cum sper, o să povestesc niște chestii drăguțe de pe-acolo.

În altă ordine de idei, vă informez că sunt nemilos cenzurată. Azi, în timp ce trimiteam niște mail-uri de rutină, mă pomenesc fredonând ”Jingle Bells”. 

- Aoleu, te rog, nu, zice un coleg din imediata proximitate spațială.
- Da' de ce nu?
- Plâng toți copiii și toți câinii când începi tu să cânți, îmi deslușește el. 
Un altul îl completează plin de solicitudine:
- Și se dărâmă clădirile. 

Mbine, apăi dacă-i pe-așa... am inaugurat pe dată o metodă revoluționară de menținere a ordinii și disciplinei la standurile de ambalare. 
- Dacă nu terminați cu sporovăitul, m-apuc de cântat.

Frățioare, și unde nu se face o liniște.... 🙄

2 comentarii:

Anonim spunea...

Greta,

Ma bucur ca n-ai pierdut simtul umorului si ca stii sa exploatezi slabiciunile (ale tale, ale altora?) in slujba ... binelui suprem?!?!

Cit despre pitigoi, sint simpatici, eu ma bucur sa-i aud (ca ramin destul de guralivi si peste iarna).

In alta ordine de idei, zic saru' mina pentru povestile de Roma (citite la timpul postarii, dar care vor fi reluate la puricat, pentru ca mi-am programat vizita in RO de anul viitor cu escala acolo). Cel mai mult vreau sa ajung la gradina cu trandafiri :-).

Sa-ti fie sarbatorile tihnite, fara vise cu comenzi trasnite. Fara habarnisti, dar cu artisti (scuze pentru versificatia de 2 bani).

Craciun fericit, sanatate si un an nou mai usor!

Paula

Greta spunea...

Pițigoii îmi sunt și mie deosebit de simpatici, îi găsesc foarte drăguți, de-aia m-am și gândit la ei :)

Mă bucur mult că ți-au plăcut relatările de la Roma. Ține cont de faptul că doar două luni pe an e deschisă grădina, din ce-am înțeles - în aprilie și mai :)

Îți mulțumesc pentru că ești aici. Și-ți doresc sărbători luminoase, cu liniște sufletească, împlinire și cei dragi aproape.

Te îmbrățișez, Paula :) Crăciun Fericit!