Update

În ton cu zecile de mail-uri pe care le primesc în ultima vreme - ”Frau N., ne puteți da un update referitor la cutare și cutare?”, zic să vă updatez și eu... măcar așa, în linii generale. Frumos, elegant, cât de cât, ca să citez un clasic în viață.

Despre ce s-a petrecut în ultimele aproape două luni pe frontul de la munci, nu prea am dispoziție să elaborez. Pot spune doar că n-aveam nici cea mai vagă idee în ce mă bag atunci când am acceptat să coordonez singură departamentul, în cea mai aglomerată perioadă a anului. Nici cea mai vagă idee.  A fost atât de greu, încât sunt aproape în depresie din cauza oboselii. 

Dar - vorba lui Poirot - în definitiv e posibil să supraviețuiesc, totuși. Încet-încet se vede lumina, vorba ceea. Și n-am spânzurat pe nimeni de buricele degetelor, deși tentații au existat (destul de puternice, chiar). Deocamdată nu mă pot bucura pe deplin, însă cum ziceam, am speranțe c-o să închei anul fără să dau bună ziua pițigoilor.

Sâmbătă plec la jupânul. Dacă lucrurile decurg așa cum sper, o să povestesc niște chestii drăguțe de pe-acolo.

În altă ordine de idei, vă informez că sunt nemilos cenzurată. Azi, în timp ce trimiteam niște mail-uri de rutină, mă pomenesc fredonând ”Jingle Bells”. 

- Aoleu, te rog, nu, zice un coleg din imediata proximitate spațială.

- Da' de ce nu?

- Plâng toți copiii și toți câinii când începi tu să cânți, îmi deslușește el. 

Un altul îl completează plin de solicitudine:

- Și se dărâmă clădirile. 

Mbine, apăi dacă-i pe-așa... am inaugurat pe dată o metodă revoluționară de menținere a ordinii și disciplinei la standurile de ambalare. 

- Dacă nu terminați cu sporovăitul, m-apuc de cântat.

Frățioare, și unde nu se face o liniște.... 🙄