duminică, 22 septembrie 2019

Salată de weekend (XXXII)


Mă pot gândi la cel puțin vreo trei motive pentru care-ar trebui să vă placă salata asta:

a) E chiar ”de weekend”, având în vedere că azi e duminică;
b) N-am mai făcut una de când era lupul cățel (din iulie, dacă e să respectăm adevărul istoric).
c) Habar n-am când va fi următoarea, dat fiind că eu și mâncatul sănătos tindem tot mai mult să devenim ca două drepte paralele - care nu se-ntâlnesc niciodată, adică....

Acestea fiind zise, să amestecăm cu dibăcie în castron.

1) Săptămâna asta am avut vizite la nivel înalt la serviciu - de la Paris, s-a pogorât în mijlocul nostru însăși Cruella, de care vă povesteam acum ceva vreme. (Era cât pe ce să scriu că s-a pogorât ”în sânul nostru”, da' am renunțat, din motive evidente).  A fost o prezență relativ discretă, în cea mai mare parte a timpului a lucrat singură în sala de ședințe sau a avut întrevederi cu aceia care aveau de clarificat chestiuni complexe legate de contracte și alte detalii. Vizita ei a fost însă prilej pentru mine să observ nivelul de pupat în dos la care pot ajunge unii dintre colegi.
Nu că n-aș fi anticipat asta, dar oricum... S-o văd pe Vitex, care de obicei apare pe la 9, ivindu-se înainte de 8, a fost într-un fel. Aceeași Vitex se interesa slugarnic dacă să închidă sau nu fereastra, ”nu e prea curent, Cruella?”, deși - ați ghicit - pe noi nu ne întreabă niciodată :)) Un altul i-a oferit o sticlă de apă, ”vai, am remarcat că ești ușor răgușită, cred că ai nevoie să te hidratezi”. Eu eram gen 🤢 A, și bineînțeles că Vitex era deosebit de amabilă cu mine, ”ce bine ne-nțelegem noi”, cum ar veni. 🤢 la pătrat.

2) Aseară am fost la un concert susținut de ansamblul de suflători din localitatea unde stăm. Truth be told, am fost mai degrabă din considerente din categoria ”noblesse oblige”, dar la finalul serii nu mi-a părut rău că am mers. Admir foarte mult tradiția aceasta a nemților de a înființa - și de-a menține - orchestre și coruri locale, alcătuite din amatori. Activitatea nu este remunerată, dar oamenii își iau treaba foarte în serios: vin la repetiții (dirijate de cantorul din parohia locală), studiază piesele, își dau silința, sunt dornici să învețe lucrări mai complexe și mai solicitante. Comunitatea sprijină corurile prin faptul că vine la concertele acestora - pentru care nu se vând bilete, dar se organizează o colectă și fiecare donează ceva. Mi se pare un hobby minunat și un excelent mod de a socializa. 
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult aseară nu a fost concertul în sine, deși a avut un repertoriu foarte variat (incluzând câteva uverturi celebre: ”Nabucco”, ”Wilhelm Tell”, ”Bărbierul din Sevilla”, dar și o piesă de de Gerswin, una de Sousa - care mie-mi place foarte mult, cu toate că altminteri nu mă dau în vânt după compozitorii moderni, precum și alte piese din diferite epoci), cât mai ales discuțiile ulterioare cu membrii ansamblului, la un pahar de vin. 
E absolut încântător să discuți cu bătrânei despre Bach, Mendelssohn, Mozart și monumentalul Recviem al celui din urmă 🙂 (și da, știam și cât a apucat să compună din Lacrimosa înainte de-a muri: primele 8 măsuri).  

3) Că tot vă ziceam că nu prea mai mănânc din cale-afară de sănătos. Ziceți și voi, cine-ar putea rezista acestor ispite?


Să se noteze că jupânul e vinovat, el a apărut cu toate acasă (dar în apărarea lui, nici eu nu le-aș fi rezistat). Le-am testat pe fiecare și găsesc M&Ms absolut cri-mi-na-le. Să pună careva lacăt pe ușa de la bucătărie... să pornească o furtună care să mă oprească de câte ori mă-ndrept spre bucătărie, ca pe Ana lu' Manole... mulțumesc anticipat 🙄

4) Vă mai aduceți aminte de ”Cavit”? Asta era demult, când nici nu se povestea...  În seara asta m-a pocnit o poftă nebună de tabletele alea delicioase. N-am idee ce m-a apucat. Poate de unde încerc vitejește să mă țin departe de bucătărie... 

6 comentarii:

Anonim spunea...

Pupatul in dos se practica peste tot. Ceva ce nu pot accepta, practica nici macar in gand.
Ce-mi facusi?! biscuiti aia arata dementiali. insa eu nu pot visa decat la o punga de cipsuri. de care nu ma apropii, pt ca copii si exemplul mancatului sanatos, de la care ne abatem asa in weekend. In timpul sapt ne indulcim cu fructe si cioco neagra.
Cavit-ul nu mi-a placut niciodata :))) si nici glucoza. Brrrrrrr
Cris

Oana spunea...

Eu imi amintesc de Cavit. Tin minte si acum, dupa atatia ani, gustul, culoarea si locul/ farmacia de unde ne cumpara mama. Dulciurile din poze imi imaginez ca sunt tare tare bune … chiar, in Germania se gasesc M&M salted caramel (au ambalaj turquoise)? Eu le recomand celor care le place gustul de caramel sarat.In Romanaia inca nu au aparut sau cel putin in orasul de unde sunt eu nu am vazut. Nu prea comentez pe bloguri dar de mult voiam sa scriu aici ceva. Am cam sarit de la una la alta, tot un fel de salata am facut si eu:)Imi place acest blog pe care il citesc de foarte mult timp;imi place cum e scris, stilul tau de a povesti si senzatia pe care o am cand il citesc. Continua asa, eu apreciez! Povestirile despre lucrul la birou sunt amuzante dar si cu multe invataminte! Ce as mai vrea sa spun este ca ma bucur pentru tine ca locuiesti acum in Hamburg, un oras port impresisonant.

Greta spunea...

Eu deocamdată mă lupt cu ideea că încă mai avem biscuiți :))) Și-ncerc să nu mă duc în bucătărie, că-i primejdios :D

Greta spunea...

Vai de mine, Oana, există M&M cu caramel sărat?! Nu am văzut încă, dar și dacă văd... prăpăd mă tem că fac, eu ador caramelul sărat!
Mă bucur foarte mult că ești aici și îți mulțumesc, îmi merg la suflet vorbele tale :)
Și da, Hamburg este într-adevăr minunat, sunt foarte recunoscătoare că viața ne-a adus în acest oraș :)

Oana spunea...

Da, exista. In primul comentariu era corect: Eu le recomand celor carora le place… (nu-mi place deloc sa scriu incorect, dar am vazut dupa ce s-a publicat comentariul). Cauta pe net si sigur gaseti cum arata ambalajul. Daca se vinde deja in Germania, spune-mi si mie te rog. Am la cine apela sa-mi trimita. Si eu la fel ador caramelul sarat … . Acum a aparut Jacobs 3 in 1 cu salted caramel si imi fac, chiar daca stiu ca nu e ok compozitia ...dar e bun bun :) Daca vad ceva pe care scrie salted caramel... cumpar:)

Greta spunea...

Mulțumesc mult, Oana, cu siguranță am să mă uit după ele! Și nici de Jacobs nu știam, pfff... ce mai fan sunt și eu. Dar chiar îmi place mult caramelul sărat, deci nu-mi explic cum de nu-s la curent cu noile apariții.