Salată de (aproape) weekend (XXXIV)

Aici plouă și-n culcare și-n sculare, deci poftiți la salată, chiar dacă weekend-ul abiaaaaa dacă se vede.

1) Weekend-ul trecut am fost la Berlin (la un concert, după cum poate v-ați dat seama 🙃) și când ne-am întors, duminică după-amiază, am constatat că nu aveam apă. As in deloc, nici caldă, nici rece. Previzibil, a voastră s-a pus imediat pe boscorodit: ”aoleo cum îmi fac eu duș, aoleo cum folosim toaleta, e duminică spre seară, nu se ocupă nici naiba până mâine, săriți, lumeeeeee”.

Ceva mai pragmatic (ca de obicei, hm), jupânul s-a interesat la vecini și-a aflat că e o avarie extinsă, toată zona în care locuim nu avea apă de câteva ore deja. ”Dar se știe și se lucrează, stați liniștiți că ar trebui să se rezolve în seara asta”, ne-a asigurat vecina. 

Ce vorbești, Franz, duminică seara? Se lucrează? Ei taci. Am căutat pe Google după furnizorul oficial de apă și am găsit pe site informații actualizate în timp real, ceva cam de felul ăsta:

”- ora 17:00 - a fost semnalată în centrală o avarie a cărei consecință este întreruperea temporară a livrării apei;

- ora 18:00 - echipa de serviciu a identificat problema și caută cele mai bune soluții;

- ora 19:00 - echipa de serviciu lucrează la remedierea avariei; 

- ora 20:00 - se lucrează încă; anticipăm reluarea furnizării apei în jurul orei 21:00”.

(la punctul ăsta apa începuse deja să curgă din nou, chiar dacă la presiune mai scăzută decât în mod obișnuit).

”- ora 21:30 - avaria a fost remediată, iar cu aproximativ jumătate de oră în urmă s-a reluat furnizarea apei în întreaga zonă. Vă mulțumim pentru răbdare și vă dorim o seară frumoasă”. Și într-adevăr, totul revenise la normal.

Cum spuneam. Duminică seara 🙂

2) Mi-am luat un ruj într-o nuanță de toamnă, rezistent la transfer. Jupânul mă privește scurt și întreabă contrariat: ”Ce-i cu rujul ăsta de înecată?”.
Rujul fiind cel din imagine (faceți abstracție de faptul că mă pricep la selfie ca pisica la scrabble).

 

Acum întrebarea e: ce pedeapsă i se cuvine onorabilului pentru această ofensă? Auzi la el, ruj de înecată 😏

3) Poate vă aduceți aminte că vă povesteam recent despre niște pupeze discriminatoare de la serviciu, care au probleme cu oamenii care nu-s născuți în Germania. Cred că Hitler se amuză strașnic dacă vede asta, din cazanul în care-l ține Scaraoțchi la sfârâit. 

Eh, ai noștri ca brazii au găsit o soluție - de care noi, celelalte, am aflat neoficial. Pasămite noi folosim la serviciu Skype: comunicăm cu echipa din Paris (în scris sau prin apel cu video, în funcție de situație și de necesități) și, normal, mai vorbim între noi. Sau vorbeam, mai bine-zis. Mai schimbam informații de ordin profesional, ne mai descărcam uneori de stresul acumulat, mai râdeam, mai astea. 

Între timp a-nțărcat și chestia asta, ce-atâta dezmăț. Ne-au dezactivat Skype-ul prin server și ne-au instalat o versiune nouă. Mai performantă, cică. 

O păsărică ne-a șoptit însă că noua versiune permite arhivarea mult mai simplă a chat-urilor în vederea, hmm, monitorizării. Cum ar veni, așa vor să țină discriminarea sub control.

Debordăm de admirație în fața acestei ingenioase găselnițe. NOT 🙄

4) Am descoperit de curând cărțile Camillei Läckberg, o autoare suedeză care-mi amintește, drept că într-o foarte mică măsură, de Stieg Larsson. Nu că ar mai putea exista vreo scriere comparabilă cu ”Millennium”, snif. Dar Camilla Läckberg scrie bine și, pentru moment, mă declar mulțumită. 

Îmi place foarte mult literatura polițistă scandinavă, are un nu-știu-ce atrăgător. Poate că au scriitorii ăia un fel anume de-a construi personaje, de-a reda atmosfera? Nu știu, dar citesc cu o voluptate cum demult nu am mai experimentat.

Într-o notă amuzantă, credeam că personajele lui Larsson sunt o excepție, dar constat că și ăștia ai lui Läckberg beau cafea în draci :)) În sute de pagini citite până acum (bașca cele aproape 2.000 ale lui Larsson), nu vezi pe unul să bea ceai. Cafea, în schimb, toată ziulica 😃 O prietenă mi-a elucidat că nu e o coincidență: în Suedia se bea foarte multă cafea, ba chiar ar fi pe locul doi în lume la acest capitol. 

Mi s-au recomandat și cărțile lui Jo Nesbø. Când termin cu doamna Läckberg, o să mă aștern la o vorbă cu dânsul.

5) Îmi place Berlinul, mereu sunt emoționată când ajung la Poarta Brandenburg, dar sunt îndrăgostită de Hamburg. Haștag #MândrăDeOrașulMeu 😎

Pentru o clipă am crezut că mâine e miercuri și m-a luat cu sughiț. Apoi mi-am adus aminte că e joi, totuși. Pfiu.