Salată de weekend (XXXV)

Abia am ajuns acasă și sunt frântă de oboseală, așa că ori salată, ori nimic toată săptămâna. Ce preferați?

Hai, treacă de la voi, salată să fie.

1) De luni și până-n seara asta preumblatu-m-am undeva la vreo 50 de kilometri de Berlin, unde m-au trimis la un training. A fost neașteptat de interesant și direct proporțional de obositor, poate vă povestesc în alt articol. V-o puteți imagina pe yours truly acționând o mașinărie care testează frânele unui vagon, sau altă sculă care ridică vagonul, pentru a putea fi cercetat pe dedesubt? Eeee, a fost într-un fel, vă zic. 

2) Localitatea unde am avut treabă e mohorâtă și cele din jur, la fel. Nici măcar în centru nu arăta prea vesel. Așa stând lucrurile, nu prea am avut cu ce să-mi ocup serile, drept pentru care am dospit în pat și am terminat cea de-a patra carte din ciclul ”Harry Potter”. Iar acum încerc din răsputeri să mă abțin, ca să le păstrez pe cele 3 rămase pentru mini-vacanța de Crăciun și Anul Nou. Dificil demers, vă zic. O să scriu, probabil, un post mai detaliat când termin seria, deși nu văd ce-aș mai putea adăuga eu la tot ceea ce s-a spus deja. Este absolut fabuloasă, o piatră de temelie în literatura fantasy.

3) În ultimele săptămâni am mai fost la două concerte, despre care însă nu voi scrie separat, ci doar le menționez ca atare: unul cu Simfonia a VIII-a (”Neterminată”) de Schubert și Recviemul lui Mozart, respectiv Simfonia a II-a de Beethoven și lucrarea corală ”Stabat Mater” de Giovanni Battista Pergolesi, cu participarea Corului ”Madrigal”. Ehei, asta înseamnă printre altele viața într-un oraș mare, cu o enormă și atât de variată ofertă culturală... 🙂

4) Cu negrăit interes aflu că o colegă a adus alaltăieri un terariu la birou, momentan nelocuit. Pasămite menționase ea la un moment dat că va aduce un acvariu (ceea ce e cu totul altceva, îndrăznesc să zic), în care avea de gând să pună.... creveți. Nu mă-ntrebați de ce creveți și nu niște peștișori drăguți, mici și colorați, cum are orice om cumsecade și care doarme noaptea acasă. Acuma, creveții sunt o treabă... Dar un terariu prefigurează altceva, mă gândesc. Urmăresc situația cu atenție și îngrijorare, vorba unui clasic în viață.  

5) O altă colegă ne-a comunicat, în micul grup WhatsApp pe care-l avem, că s-a dus la o petrecere BDSM și că și-a înșelat soțul cu un tip virgin. A omis să precizeze dacă e vreo legătură între cele două chestiuni și nimeni n-a dat zor să solicite lămuriri suplimentare.

De. Ce. Era. Necesar. Să. Aflăm. Noi. Așa ceva????!!!!

Cred că pot fi înțeleasă că nu sunt deloc entuziasmată la ideea de-a mă duce la serviciu mâine (dacă a apărut locatarul terariului? 🦖). Harry Potter, n-ai vrea tu să fii gentil și să m-ajuți mâine cu Vraja Uitării? Să uite lumea că trebuie s-apar la birou...