Cu vreo 7 ani în urmă am scris un articol intitulat ”Despre timp și vârsta cărților”, în care-mi exprimam convingerea că pentru fiecare gen de literatură există o perioadă propice în viață și că, o dată trecută această perioadă, nu prea te mai poți întoarce la cărțile respective. Aveam în vedere, desigur, lecturile copilăriei și exemplificam cu inestimabilele cărți ale lui Jules Verne, pe care în adolescență le devoram și la care la maturitate nu m-am mai putut întoarce. Nici ”Toate pânzele sus!”, care mă inspirase să scriu articolul, nu a fost finalizată. Dar acum am ceva mai multe speranțe că o voi citi într-o bună zi. Atâta doar că timpul ei nu a sosit încă.
De ce zic asta - fără ca nimic să fi prefigurat, alaltăieri am descărcat primele volume din ”Harry Potter”. Nu mă-ntrebați ce m-a apucat așa dintr-odată, că n-aș ști să vă spun. Vorbiserăm un pic la serviciu despre care ce mai citește și fetele erau încredințate că singurul motiv pentru care n-am citit până acum celebra serie este că ”n-a venit momentul”. Dar când va veni, o să știi, au mai zis ele, convinse. ”Ja ja”, am bombănit eu ca să închei subiectul, însă-n mod evident ideea rămăsese agățată undeva.
Așa că am început, cu un aer absolut sceptic, să citesc primul volum, ”Harry Potter și Piatra Filozofală”.
După primele 50 de pagini parcurse cu același antemenționat aer bănuitor, m-am așezat mai comod la citit, cu un ceai cald.
După alte 50, am dat buzna și mi-am descărcat seria completă, de teamă să nu dispară, cine știe cum (era destul de puțin probabil, dar na, tocmai citeam despre vrăji și chestii nu tocmai logic explicabile 😃).
În două zile (mai corect spus, o seară și-o după-amiază) terminasem primul volum și-am trecut deja la următorul, ”Harry Potter și Camera Secretelor”. Pe-ăsta încerc să nu-l mai galopez, deși mă abțin cu greu.
Nu știu ce să spun despre povestea asta, altceva decât că mă face fericită într-un fel pe care nu cred că l-am cunoscut până acum 🙂 Cel mai bun cuvânt care, în opinia mea, descrie cel mai bine ce simt este ”immerse”. Asta-mi fac mie Harry, Hermione, profesorul Dumbledore, Hagrid, Ron, chiar și antipaticul Severus Plesneală: mă scufundă în lumea lor fantastică, mă... vrăjesc 🙂 Da, cred că și despre asta e vorba: au aruncat un fel de vrajă asupra mea, pe care abia acum eram pregătită să o las să vină, să o primesc.
(La capitolul ”nume”, favoritul meu de până acum este Socotici 😋).
N-am crezut niciodată că voi citi povestea lui Harry Potter. Auzisem, firește, despre ea și plescăiam blazată că ”sunt prea bătrână pentru așa ceva”. Da, o știu și pe-aia cu ”ești atât de bătrân pe cât te simți”, dar inclusiv la capitolul ăsta nu punctam glorios.
Nu știu de ce s-a întâmplat acum, dar sunt recunoscătoare. Așa că-n perioada următoare, mă găsiți pe-aici pe undeva:
 |
| Hogwarts |
Sau și mai precis, cred că aici. Fac cercetări, știți. Caut rețeta poțiunii de stat acasă și de-a fi plătită pentru a citi ceea ce-mi place 😃
 |
| Biblioteca de la Hogwarts |
M-am uitat și pe Youtube la câteva secvențe, pentru a da un chip personajelor principale. Sosirea la Hogwarts mi s-a părut un moment absolut fabulos 🙂 Nu știu dacă o să văd toate filmele, nu mă hazardez să mai anticipez nimic - dar sufletul mi-e plin de-o bucurie pe care, cum spuneam, nu rețin s-o fi cunoscut până acum. O fi bucuria descoperirii că inima mi-e încă tânără?
Și mă mai întreb... oare cum o fi să citești bijuteria asta de poveste la 10-11 ani? Ce efect o avea asupra minții și sufletului unui copil? Cel mai probabil, un efect magic... 🙂
Postări
8 comentarii:
Si eu am comandat vineri primul volum. Baiatul meu de 8 ani vrea sa inceapa seria, dar mi-am propus sa citesc si eu macar prima carte si daca imi place sa merg mai departe. Nu mi-am pus problema ca as fi prea batrana, hmmm...
Ancky, felicitări de două ori! :)
O dată pentru că, iată, îți crești băiatul în spiritul dragostei de cărți; n-am cuvinte să-ți spun cât admir asta! :)
Și doi, pentru că atitudinea ta e cea corectă: nu suntem niciodată prea bătrâni pentru o anume carte, decât dacă ne punem singuri opreliști...
Lectură plăcută vă doresc amândurora! :) Mi-ai adus un zâmbet, îți mulțumesc :)
Daaa, smile back at you. Cartile fac parte din viata copiilor mei inca de cand erau bebelusi, cumpar pentru ei cam la 2 luni 3-4 carti.
Copiii mei au citit toate cele 7 carti pina pe la 11-12 ani. Au fost motivati s-o faca pt ca altfel nu vedeau filmele. Citeau cite 1 volum, pac, vedeau filmul. In fine, concluzia e ca la virsta aia n-au fost super mega extra impresionati. Fiica-mea totusi mai mult decit frate-sau. Insa a devenit fana dupa ce-a recitit toata seria 3-4 ani mai tirziu.
Eu am inceput seria la 27 ani si am devenit instant big fan. Tocmai iesise al 4lea volum, le-am citit pe nerasuflate pe primele si apoi, oh, o luuuunga asteptare pina la al 5lea, care de altfel rupe tonalitatea infantila. Si-mi amintesc ce emotionata am fost cind am auzit ca se va face film si cit de nerabdatoare eram sa pun o "fatza" pe personaje.
JK Rowling, ca Tolkien de altfel, stie sa creeze o lume, s-o faca sa traiasca, ai impresia ca vrajitorii sint alaturi, intr-o lume paralela. Inca un lucru de care eu ca adult mi-am dat seama, dar copiii trec pe linga, e multitudinea detaliilor si felul in care se imbina. O sa vezi, un amanunt, o fraza dintr-un volum o sa-ti dezvaluie un secret sau o sa-ti explice o situatie/comportament intr-altul. Stephanie Meyer, autoarea lui Twilight, a scris un prim volum excelent, a avut succes si a vrut sa continue povestea, dar nu mai avea argumente si celelalte volume sint slabe rau. JK Rowling a creat HP ca un intreg de la inceput, de aceea, o sa vezi, de-abia in al 7-lea volum o sa ai raspunsul la toate intrebarile.
Un ultim sfat, citeste in engleza! Traducerile (din ce am vazut in franceza si mai ales româna sint naspa rau).
OK, ma opresc, dar daca vrei sa discutam despre Harry Potter sint always here!
Jual
Minunat, pur și simplu minunat :) Copiii tăi sunt foarte norocoși :)
Oh, Jual, cu siguranță o să vreau să vorbesc despre el, cred că n-o să mă satur prea curând de Harry! :) Aseară am terminat cartea a doua și mi-a plăcut parcă și mai mult :) Printre altele, savurez faptul că e mereu și câte un mister de tipul ”whodunnit” și puzzle-ul construit e absolut incitant.
Și țin să spun că am terminat-o aseară pentru că m-am străduit să o ”economisesc”, să nu citesc prea mult dintr-odată (nu că ar fi fost ușor).
Acum contemplu faptul că nu mai sunt decât 5 cărți :))) Zi și tu, ce probleme am!
Filmele sunt bune, cred ca printre putinele facute dupa o carte care sa nu ma faca sa comentez ceva de rau.
Da, am mai auzit asta, mă bucur că mai sunt și alții de aceeași părere! :)
Cred că o să le văd, sunt curioasă cum a fost transpus pe ecran universul creat de J.K. Rowling :)
Trimiteți un comentariu