Cum se bate apa-n piuă ca-n Evul Mediu

Hai că de nu vă povestesc mai degrabă cum fu la petrecere-sau-orice-o-fi-fost chestia de Crăciun organizată de doamna Creveți și ținută secret mai dihai ca formula Coca-Cola și codul nuclear, o să uit bunătate de eveniment.

Așadar, am plecat de la birou cu taxiuri și am mers în zona ”Red District”, adică Reeperbahn, unde era instalat un inedit târg de Crăciun. Zic inedit pentru că, deși se găseau cam aceleași categorii de produse pe care le poți cumpăra la astfel de evenimente, avea și un cort de striptease, unde era interzis accesul celor mai tineri de 18 ani. Colegilor francezi le săreau ochii ca popcornu-n tigaie, mais qu'est-ce que cela, noi i-am împins mai încolo, haideți că nu avem timp de asta, ça va bien, furculision.

S-a băut vin fiert și ciocolată caldă cu amaretto, s-a toastat, eu împreună cu o colegă și Madame am dat o raită să ne uităm la tarabe, am trecut inclusiv pe lângă o gheretă a unei prezicătoare, hahaha, mai sorbeam din căni, hai că s-a făcut aproape ora la care stabiliserăm că ne întâlnim la intrarea în târg, urmând să purcedem, în sfârșit, către destinația secretă, nemaivăzută și nemaipomenită.

Când ne-am reunit, am băgat de seamă că unii dintre ei erau cam roșii la față. Hâc. Dar cât ați băut, feciori? Eu, cinci căni de vin, s-a lăudat un băietan cu o mutră cuminte, cam ultimul pe care l-ai fi suspectat de asemenea vitejii. Eh, sper să nu cazi peste bord, zise doamna Creveți, fisurând astfel un pic vălul misterului: urma să urcăm pe un vas.

Debarcaderul nu era departe, am ajuns în vreun sfert de oră și acolo ni s-a dezvăluit, în sfârșit, ce urma să facem: o croazieră pe parcursul căreia ne vom întoarce în timp, a cuvântat doamna Creveți cu elan de ghid turistic. În ce perioadă? s-a interesat cineva.
”În Evul Mediu”, a răspuns ea și mi-am mușcat limba să nu întreb dacă n-au și ruguri de ars vrăjitoare, că era o practică uzuală pe atunci și eu aș avea o candidată numa' bună... 🙄

La bord, ni s-au pus la gât niște șervete mari de hârtie pe care scria ”Poftă bună” și am fost conduși la mese, iar aici ne-am dat seama că aranjamentul e unul foarte prost: mese de trei persoane, în șir indian, practic nu puteai socializa decât în grup extrem de restrâns. Eu am nimerit alături de Madame și o colegă foarte simpatică, dar doamna Creveți îmi sufla în ceafă din spate. Na, tot mai bine decât să stăm la aceeași masă.

Ni s-au prezentat regulile serii, de către un tip care făcea pe moderatorul:

- nu ne vom adresa unii altora pe nume, ci ”cetățean/ cetățeană X”;
- la fiecare masă va fi desemnat un șef, care va avea responsabilitatea să toarne de băut comesenilor și să împartă pâinea. Șeful de masă urma să poarte pe cap un fel de tichie uriașă de bucătar;
- nu vom primi furculițe; pentru a mânca, ne vom servi de cuțite și, unde e neapărat necesar, de linguri. ”Se încurajează mâncatul cu mâna, că așa se făcea în Evul Mediu”;
- pâinea se rupe cu mâna;
- supa se soarbe din castron, lingura fiind permisă numai pentru bucăți de carne;
- orice încălcare a regulilor trebuie raportată moderatorului, care va pedepsi vinovatul. Acestuia urma să i se monteze un dispozitiv de lemn în jurul încheieturilor, dispozitiv prevăzut cu un lanț, de care urma să fie dus de cineva prin tot restaurantul, în huiduielile celorlalți. Ideea fiind că, ați ghicit, așa se proceda în Evul Mediu, când îl plimbai pe vinovat prin tot satul.

Am suspinat, constatând că nu se vede niciun rug pe nicăieri.

Serios acuma. Ce rost mai are să fii șef de masă, dacă nu poți să comanzi un rug la nevoie 😒

După cum se poate vedea în imagine, nici farfurii nu am avut, ci niște funduri de lemn, iar paharele erau din ceramică.
Mâncarea a fost.... meh. Supă de varză cu carne, costițe de porc cu prune și felii de ananas coapte, pește marinat, mușchi de porc cu salată de varză proaspătă și una bucată prăjitură uscată. Serios. Uscată. Unii au înmuiat-o în vin, că așa se făcea în Evul Mediu. O fi fost uscată în mod special și nu ne-am prins de asta, inculții de noi.
De băut - apă, sau suc de mere ori de portocale, bere sau vin. Nu, n-aveau Cola Zero în Evul Mediu.

Castronul cu costițe de porc, de unde fiecare se servea cu mâna

Muzica a fost interesantă la început, ceva în stilul soundtrack-ului din ”Gladiatorul”, pe urmă nu s-a mai ținut cont și s-a trecut la piese moderne. De undeva din fundal, Evul Mediu boscorodea furios.

Și asta a fost toată șmecheria. Ideea a fost interesantă, nu zic nu, dar având în vedere aranjamentul păgubos al meselor, e clar că nu și-a atins scopul (planul fusese să socializăm, vezi să nu). Măcar am socializat nițel cu Madame, care s-a dovedit o prezență neașteptat de plăcută și de... umană.

Experiența a fost inedită, dar obositoare, croaziera durând până la 23:30. Și până la cap și la coadă, eu n-am înțeles de ce atâta secretomanie. Deși.... cum să ratezi asemenea ocazie de-a face pe interesanta și misterioasa?