vineri, 27 decembrie 2019

2019, îți mulțumesc și mă înclin...


Mă tot gândesc de câteva zile bune la această postare și aproape că nu-mi găsesc cuvintele pentru a descrie cum a fost anul ăsta. A fost atât de intens, de plin de întâmplări frumoase și de realizări, încât parcă nu ne vine nici acum să credem. 


Ne-am reunit, după fix 3 ani în care am locuit la sute de kilometri distanță unul de altul. A fost greu, dar a meritat și-am depășit cu bine această perioadă - pe care nu vrem s-o mai trăim niciodată. O coajă de pâine dacă vom avea, o împărțim și nu ne mai despărțim. Aceasta e promisiunea pe care ne-am făcut-o. 

Ne-am mutat la Hamburg, un oraș splendid, care ne umple inima de bucurie. Asta e ceea ce mi-am dorit de-o viață: să trăiesc într-o metropolă europeană. Sunt recunoscătoare. It came true 🙂

Avem servicii mulțumitoare. Adică la mine mai e loc de îmbunătățiri, și lucrez la asta. Am speranțe. 

Am dat o raită la Paris, în interes de serviciu și după cum arată lucrurile în momentul ăsta, la anu' mă mai duc de cel puțin două ori. Nu mă plâng defel 🙄

La polul opus, am pierdut mașina, pe draga noastră Blackie, într-un accident provocat 100% de alt șofer și care s-ar fi putut termina mult mai urât. Probabil că a fost și aici o lecție de învățat.
În viața noastră a apărut Pixy - roșie, ochioasă, frumoasă. Blackie va rămâne pentru totdeauna în inima mea. 

Suntem sănătoși, suntem împreună. Am făcut amândoi pomul, ne-am despachetat cadourile, iar în Ajun eu am cântat ”Silent Night” împreună cu peste 100 de persoane, în timp ce omul meu o interpreta la orgă 🙂 Tot sublimă e, chiar și în versiunea germană.

Am redescoperit bucuria cititului, mă relaxez psihic mult mai eficient ca-n anii anteriori, l-am revăzut pe dragul meu Zubin în două concerte și am mai fost și la alte evenimente culturale, care-mi sunt mult mai accesibile, acum că locuiesc într-un mare oraș.

Pe blog am scris ceva mai puțin comparativ cu anii anteriori, dar asta pentru că am avut nevoie de răgaz de acomodare, pentru a absorbi și a mă obișnui cu noua noastră viață. Sper ca de-acum să-mi reintru în ritm și să ne citim mai des cu povești frumoase.

Despre una dintre cele mai remarcabile realizări aleg să nu vorbesc deocamdată, întrucât nu e finalizată încă. E așa, la un... 85%, să zicem. Când va fi totul gata, vin și trâmbițez cum de puține ori m-ați mai citit trâmbițând 🙂

Se încheie un deceniu, unul în care am evoluat mult și s-au schimbat atât de multe.... Am încheiat etape, am început unele noi, am avut parte de sute de experiențe extraordinare, am cunoscut oameni minunați, am primit oportunități, ni s-au acordat șanse, am muncit amândoi pe brânci și viețile noastre s-au schimbat atât de mult în bine... Inimile ne sunt pline de recunoștință. 

Dragul meu 2019, postarea asta e mai puțin despre decada care își ia rămas bun în curând și mai mult despre tine. Îți mulțumesc din tot sufletul pentru ceea ce ne-ai dăruit. Te vom ține minte drept un an fabulos, așa cum ai fost 🧡

2020... marchezi începutul unui nou deceniu 🙂 Te rog, fii bun cu noi și ajută-ne să continuăm cu bine ceea ce-a început atât de frumos în anul care se încheie peste câteva zile...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Hai ca m-ai facut curioasa! 85% se refera la Harry Potter?
Jual
PS Cica nu e bine sa urezi La Multi Ani in avans, asa ca n-o s-o fac, dar o sa ma gindesc la tine de Revelion!

Greta spunea...

Nu, nu la Harry, deși mare, mare bucurie îmi aduce povestea lui :) Sunt la penultima carte și tare-mi pare rău că o să termin seria în curând. Povestea e dincolo de orice imaginație, absolut fabuloasă!
Îți mulțumesc din tot sufletul pentru gândul de mâine seară :) Și pentru că ești aici, și pentru comentariile tale care mereu îmi dau o stare de bine :)