Iar s-a umflat tărâța

Știți piesa lui Alexandru Kirițescu, nu? Dacă n-o știți, v-o recomand (în ambele versiuni, atât cu Draga Olteanu Matei (”Gaițele”), cât și cu Tamara Buciuceanu-Botez (”Cuibul de Viespi”). Le găsiți pe amândouă pe Youtube. O să mă pomeniți, vă dau cuvântul meu). 

Așadar, la subiect. După câteva săptămâni de relativă acalmie și atmosferă normală - sau, pe alocuri, chiar de bună-dispoziție - la birou, ne-am deocheat iar. 

Mă rog. Vorba vine. Nu s-a întâmplat de fapt nimic deosebit, doar că se reconfirmă că suntem disfuncționali ca echipă și cred că e nevoie de un miracol ca să se schimbe ceva în sensul ăsta. 

Ca să nu mai lungesc vorba, iată un rezumat punctual:

• Un conflict mocnit demult între colegi, pe motive de tipul "X mă sabotează, Y nu e amabil, Z aprinde lumânări parfumate deși i-am zis că am astm și nu pot respira, T se ia de mine că n-am șapcă etc etc etc)

• Se plâng unele de altele, pe bisericuțe; ba din motivele antemenționate, ba că reclamanta (mereu aceeași - Dropia Intrigantă, despre care am povestit puțin aici) nu muncește eficient și le încurcă tuturor treburile.

• Pentru că eu sunt în general Elveția, adică-i ascult pe toți și nu am parti pris-uri, cunosc situația de ambele părți și sunt în măsură să spun că adevărul e fix la mijloc, adică vorba Rabinului, “și tu ai dreptate, și tu ai dreptate”.

• Dropia Intrigantă suportă momentan niște consecințe pe linie de management, după ce puturoșenia ei a ajuns la urechile șefei de la Paris (și e demonstrabilă cu fapte, cu plângeri de la clienți, cu tot felul de probleme lăsate nerezolvate). În replică, a trântit acesteia un E-mail, lung cât un pomelnic (cu HR-ul în CC), în care s-a plâns detaliat de toate cele de mai sus. Poate fi ceva mai penibil de atât? Da, poate: a atașat un fișier Excel cu un tabel uriaș, în care monitorizase câteva luni absolut toate intervalele de timp în care colega poreclită de mine Blajina nu muncește. (Redau aici ce scrisesem pe subiect mai demult, în articolul dedicat noilor colegi: ”Oameni buni, nu vă pot descrie în ce fel e tabelul ăla. Repet: absolut toate intervalele sunt notate, ora și minutul, însoțite și de comentarii. Ceva cam de felul ăsta:
  13:32 - 13:40 - pauză de țigară
  14:43 - 14: 51 - uitat pe telefon. 
  15:48 - 15:56 - sporovăit cu Icsculeasca. 
  Completează tabelul în fiecare zi. E absolut scary, vă zic. Psycho”. Încheiat citatul). Argumentul ei a fost că vrea să le explice faptul că e demotivată, fiindcă nici cei din jurul ei nu muncesc (dacă mă-ntrebați pe mine, e absolut creepy să ții socoteala cuiva de maniera asta și-n locul lui Madame m-aș gândi serios dacă vreau să am un om atât de toxic în echipă).

Evident, m-am trezit și cu o dilemă - Dropia mi-a trimis și mie mail-ul de la mai sus, ca să vad eu ce-a scris ea. Dilema mea în clipa asta fiind ceva ce ține de... etică: mă înțeleg bine cu toată lumea și mi se pare insuportabil să știu ce a scris despre colega “monitorizată”, fără să-i spun fetei. Dar dacă-i spun, inevitabil explodează mămăliga, fiindca normal că nici aia nu o să stea impasibilă; și-n general mă înțeleg bine și cu “reclamanta”, așa cam dusă cu sorcova cum e.

Toată ziua am întors chestia asta pe toate părțile, concluzia la care-am ajuns în cele din urmă fiind că nu mă voi amesteca. Nu-s șefa niciuneia, așa că mă voi ține departe de ”drama” lor comunicațională, sau oricum s-o fi chemând chestia asta. 

Dar e obositor la birou, se simte încordarea în atmosferă și persistă un aer general de ”en garde!”, că tot ne franțuzim periodic. Nu-mi prea vine să mai fac nimic, lucru deloc indicat. Asta cu atât mai mult cu cât de pe 3 februarie vom avea un nou șef aici, în Hamburg. Dar despre asta povestim când vine vremea.

Și pentru că tot vorbeam la început de ”Gaițele”, stau eu așa și numai la Fraila mă gândesc: ”Țiganc, magariț, putor....!”. Orice asemănare cu persoane reale - descrise, eventual, în acest post - este, cum altfel decât aaaabsolut întâmplătoare 🙄