Nu ne cheamă Popescu...

... dar suntem propitari. De apartament cu 3 camere.

(Apropo de titlu - vă mai amintiți schița ”Căldură Mare” de Caragiale?

Domnul: La câte vine domnul Costică seara la masă?

Feciorul: Care domnul Costică?

Domnul: Stăpânu-tău.

Feciorul: Care stăpân, domnule?

Domnul.: Al tău... domnul Costică.

Feciorul: Pe stăpânu-meu nu-l cheamă domnul Costică; e propitar...

Domnul: Ei! și dacă-i propitar?

Feciorul: Îl cheamă domnul Popescu.

Domnul: Și mai cum?

Feciorul: Cum, mai cum ?

Domnul: Firește... Popescu, propitar... bine... și mai cum?

Feciorul: Nu pot să știu.

Domnul: Nu-l cheamă Costică Popescu?

Feciorul: Nu.”).

Așa, ca să fie clar despre ce Popescu era vorba-n propoziție 😃

Tehnic vorbind, eram ”propitari” de câteva luni deja - mai exact de pe 16 octombrie, când am semnat contractul la notariat. De-atunci și până acum însă am avut de trecut prin moara birocratică germană, la care s-a adăugat o greșeală a notarului, ceea ce a întârziat semnificativ întreaga procedură (și ne-a asigurat de niște fire albe în plus, pe lângă cele pe care le aveam deja). 

Dar acum am reușit, în fine. Ieri am primit cele mai importante chei din viața asta - ale casei noastre 🙂 - și ne-am apucat de măsurat și plănuit. Încă nu conștientizăm pe deplin faptul că avem locuința noastră. Ok, cu rate pe 20 de ani, dar a noastră. A noastră. Aș putea scrie de zece ori asta și tot nu realizez încă. 

Așa, deci apartamentul are 3 camere, două băi (nu a fost un criteriu, dar dacă tot sunt două, cu atât mai bine) și, desigur, balcon. Pentru prima dată în viața mea, voi avea balcon. Și cât mi l-am dorit! Acum, îl am și de data asta îmi aparține.

Zilele astea configurăm mobilă, schițăm, anticipăm - cu fiorul acela pe care-l ai când știi că faci lucruri pentru tine, pentru locul tău. Probabil vom face cât de curând primele comenzi. Aseară am băut vin și am stat de vorbă, recapitulând și plănuind.

Abia aștept să vină toate, să le aranjez. Acum am spațiu suficient pentru lucruri care-n tot acest timp au fost un vis. Nimic ieșit din comun, dar, pentru mine, un vis. Ca de pildă, măsuță de toaletă 🙂 și altele.... Abia aștept să beau prima cafea în balconul meu, să citesc, să ascult păsările ciripind în timp ce stau pe șezlong. Să beau cu omul meu un vin, în balconul nostru.

Aș scrie mai mult, dar sunt emoționată și-mi găsesc greu cuvintele. Sunt foarte recunoscătoare. Sper să fim sănătoși, să-l plătim și să ne bucurăm de el 🙂.

Cel mai acasă dintre toate acasă pe care le-am cunoscut vreodată 😍

Semnat, Greta proprietăreasa 

(fie-mi iertat momentul de aroganță 😊).