luni, 6 ianuarie 2014

Cu gândul la Viena


Dacă m-aş gândi să întocmesc o listă cu avantajele emigrării în Germania, unul dintre acestea ar fi cu siguranţă faptul că astăzi nu se lucrează - e sărbătoare şi lumea stă acasă. E un sentiment foarte plăcut duminică seara, acela de a şti că abia marţi te duci la muncă. Weekend-ul nu mai pare un punct pierdut undeva în zare... şi azi cu siguranţă nu este "just another manic Monday" :D


Chiar aşa. La asta mă pricep foarte bine, deci, vorba nu-mai-ţin-minte-cărui personaj din desenele animate "Looney Tunes", this is just what I'm gonna do! :))

Aşa. De la ultima postare şi până acum am fost într-o foarte pronunţată stare de agitaţie şi lucrurile nu s-au schimbat prea mult în privinţa asta. Motivul fiind, desigur, concertul de Anul Nou de la Viena din 2015, despre care v-am spus deja. Îmi pare rău că n-am scris o postare mai colorată în prima zi a noului an, dar efectiv nu eram în stare. Aproape îmi tremurau mâinile de surecitare şi nu-mi puteam aduna gândurile pentru a scrie altceva. Nici acum nu mă simt cu mult diferit; adorm şi mă trezesc cu gândul la asta, iar pe parcursul zilei foarte puţine sunt momentele în care izbutesc să uit. Mă doare sufletul de cât îmi doresc şi mă străduiesc să-mi păstrez o gândire pozitivă.

Am aplicat, ieri :) De-acum.... cum mi-o fi norocul. Ţineţi-mi pumnii!!! :)

În altă ordine de idei, ediţia de anul acesta a concertului de Anul Nou m-a dezamăgit. Şi asta, din cauza dirijorului. Nu, nu daţi ochii peste cap şi nu vă imaginaţi că ştiţi motivul. V-am mai spus parcă, în afară de Zubin care e... Zubin, îmi place foarte mult Lorin Maazel. Deci nu e vorba de faptul că n-aş mai vedea alt dirijor în faţa ochilor, în afară de my one and only. 

Anul acesta, concertul a fost dirijat, pentru a doua oară, de Daniel Barenboim. Am fost foarte nerăbdătoare să-l văd în acţiune, după ce-n 2009 n-am urmărit concertul în direct. Omul a fost o decepţie. Fără să fiu muzician, am avut sentimentul că dirijează oarecum dezlânat şi fără "zvâc", nereuşind să imprime evenimentului aerul de sărbătoresc specific. S-a dovedit că nu mă înşelasem; avizat în domeniu şi, din motive obiective, urmărind doar partea a doua a concertului, soţul a concluzionat "cam improvizează....". 

Nici atât de aşteptatul "Radetzky March" nu a fost un moment prea reuşit; Barenboim a ales ca, în timpul piesei, să circule printre membrii orchestrei, felicitându-i. Faptul că nu a comunicat cu publicul s-a simţit, lumea bătând din palme destul de "în dorul lelii". Dacă aş fi fost în sală, m-aş fi simţit înşelată. 

Ceva-mi spune că a fost ultima dată când a dirijat acest concert :)) Voi v-aţi uitat? Dacă da, cum vi s-a părut? Mie, dincolo de dirijat, mi-a plăcut mult. Orchestra a interpretat extraordinar, decorul a fost magnific, baletul - parcă desprins dintr-un basm cu prinţi şi prinţese. Păcat doar de actorul principal...

Şi tot în altă ordine de idei, alta decât cea de mai sus, am terminat de văzut "Boardwalk Empire" (cele patru sezoane de până acum) şi lumeeee, sunt în extaz!!! E unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am văzut, parcă nici "Breaking Bad" nu mi-a plăcut atât de mult. Recenzia vine în curând şi sper să reuşesc a scrie şi altceva în afară de exclamaţii entuziaste :))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu