Cinci chestiuni care mă enervează (Blog Challenge 7)

Conformându-mă temei cu numărul şapte din leapşa-foileton, trebuie să scriu despre cinci lucruri care mă enervează în mod constant. Am stat ceva să mă gândesc la asta, aspect care mi se pare unul paradoxal. Nu sunt tocmai cea mai liniştită persoană din lume, ba dimpotrivă, dacă mi-aş descrie temperamentul aş folosi termenul "coleric" fără să stau prea mult pe gânduri. Tocmai din acest motiv, am fost destul de surprinsă de faptul că n-am putut numi rapid, pe nerăsuflate, cinci chestiuni de natură să-mi pună nervii pe moaţe. 

1. Nouăzeci la sută din ceea ce spune, face şi este Insipida Somnoroasă.

Reuşesc tot mai mult, inclusiv datorită sfaturilor primite de la voi când am scris despre situaţia cu ea, s-o ignor. În ceea ce priveşte comportamentul ei, lucrurile nu s-au schimbat prea mult de anul trecut; ce s-a schimbat însă e felul în care mă raportez eu la asta. Face pe şefa? N-are decât, eu nu impietez :)) Vorbeşte cu mine de parcă aş fi fata care duce tava? Ridic din umeri, îmi spun că atât poate şi atât este şi încerc să trec mai departe. Îmi dă directive ridicole? Fac ce-mi spune, pentru că la o adică oalele se vor sparge în capul ei, nu într-al meu. 

Dar toate astea nu înseamnă că nu mă enervează. Depinde şi de starea mea psihică în ansamblu, uneori trec toate pe lângă mine, alteori nu prea. Am rămas practic numai cu ea (şefa a preluat alt departament şi se mai ocupă de noi doar teoretic), Carolin s-a transferat.... deci acum suntem doar noi două. Atmosfera este, nu încordată, ci destul de posacă în cea mai mare parte a timpului. Demult sunt duse vremurile în care râdeam cu alţi colegi de ajungeau să ne doară coastele şi obrajii. Să lucrezi 8-9 ore pe zi în stilul ăsta... ce să zic, nu e mereu simplu. Dar c'est la vie.

2. Camioanele, tractoarele şi-n general şoferii care merg mult sub limita de viteză admisă.

Bineînţeles că astea-mi apar în drum în special atunci când sunt în criză de timp. Câteodată le pot depăşi, dar nu întotdeauna. Este absolut exasperant, te poate aduce-n starea în care ai vrea să muşti din volan :)) Ştiu, ştiu... şi ei au dreptul să circule. Mda, însă la 5 dimineaţa? :)) Cel mai tare a fost când un Ferrari mergea cu 20 km/h, pentru că nu putea depăşi, ce altceva decât un tractor. Eram pe sensul opus şi mergeam cu vreo 70 la oră, motiv pentru care n-am putut face poză. Păcat, ar fi fost un instantaneu deosebit: o mândreţe de Ferrari, strălucitor şi roşu-roşu, târâş-grăpiş în urma unui tractor plebeu. Nici nu vreau să-mi imaginez în ce fel îi fierbea motorul.

3. Oraşul în care locuiesc.

Bayreuth, unde locuiesc de când am emigrat în Germania, este un oraş cultural foarte cochet, cu multă istorie şi multe poveşti. Dar în acelaşi timp este mult prea mic şi liniştit, ceea ce din punctul meu de vedere îl face deosebit de plictisitor. Am fost şi probabil voi fi întotdeauna o citadină, mie-mi plac agitaţia, zgomotul, culoarea, clanc-clanc-ul de tramvaie, pe scurt - senzaţia aceea de viaţă care palpită. Când am fost anul trecut la München, omul nu putea adormi din cauza tumultului de afară (noapte, sâmbătă, oraş mare...) şi voia să închidem fereastra. Am închis-o până a adormit el, apoi am deschis-o din nou; pentru mine, toată acea foială reprezenta cântecul de leagăn perfect.

4. Combinaţia de prostie şi răutate.

Pe cât de răspândită e, pe atât este de enervantă. Un om întunecat la suflet, dar inteligent nu mă enervează. Mă înspăimântă. Altfel stau lucrurile cu prostul răutăcios. Mă scoate din sărite şi nu este întotdeauna uşor de ignorat. Ba uneori se poate întâmpla chiar ca, în răutatea şi prostia lui, să atingă nişte zone delicate, dar nu-şi va da seama de asta. Şi n-ai cu cine încerca o explicaţie firească, n-ai la ce raţiune să faci apel, pentru că nu există una. Iar asta poate fi al naibii de frustrant.

5. Eu însămi.

Parcă vă şi văd feţele uimite. Da, eu însămi pot fi foarte enervantă pentru mine. Mă enervează o mulţime de lucruri la mine, ca de exemplu: sunt pesimistă (şi contrar a ce spunea Grigore Moisil, eu nu cred că pesimistul este un optimist bine informat, ci un nătărău care-şi face singur viaţa grea); mi-e frică de foarte multe chestii asupra cărora n-am nicio influenţă; uneori dau dovadă de superficialitate; am nejustificat de multă încredere în oameni, în schimb nu am încredere în mine; vorbesc prea repede; cel mai uşor lucru din lume e să mă faci să mă simt vinovată, în legătură cu indiferent ce; încep o sumedenie de lucruri şi rareori duc vreunul la capăt; ezit de multe ori să spun ce gândesc, atât din dorinţa de-a nu jigni sau răni, cât şi din convingerea că foarte puţini oameni nu-ţi iau în nume de rău faptul că le pui oglinda în faţă.