Cultură organizaţională de bătut câmpii

Una şi cu una fac două: aş putea să scriu un dicţionar de personaje antologice, după modelul dicţionarului de personaje literare, de care cei de-o vârstă cu mine cu siguranţă îşi amintesc. După deosebit de fructuoasa (not) întrevedere cu Viezurele Corporatist, eram destul de convinsă că n-am să mai întâlnesc prea curând pe cineva din aceeaşi categorie. După cum, sinceră să fiu, nu credeam să mai fie vreunul atât de degeaba ca el, cel puţin nu frecând aprig menta prin firma unde trebăluiesc.

Eh, s-a dovedit că sunt un prost profet. Cel pe care, în urma unei scurte reflecţii, l-am botezat Porcuşorul Vizionar, îi bagă în buzunar pe toţi Viezurii din lume. L-am audiat ieri, în cadrul unei conferinţe obligatorii pentru toată lumea, care-a durat aproape două ore şi în timpul căreia, când nu scuturam din cap de indignare ca un ogar proaspăt îmbăiat, mă străduiam să nu adorm.

Mai întâi, de unde până unde Porcuşor. Simplu, de îndată ce l-am văzut m-am gândit la un purcel vietnamez. Mic, îndesat şi guiţând de parcă urma Ignatul. Estimez că are-n jur de 60-65 de ani, vârstă la care ar face foarte bine să stea acasă şi să-şi mănânce pensia, da-n loc de asta el umblă creanga şi conferenţiază cu îndârjire. 

Tema conferinţei era legată de principiile noii culturi organizaţionale pe care cică se străduiesc ai noştri s-o implementeze. Cu sprijinul neprecupeţit al Porcuşorului, desigur, concretizat în preţioasa-i consultanţă. Lipsi-ne-am. 

- În cultura organizaţională fundamentată pe sistemul ierarhic, exista un şef care transmitea ordine şi dădea sarcini, iar angajaţii le executau, începu furtunos Porcuşorul. Dar începând de acum toate acestea se vor schimba. Nu veţi mai primi sarcini de la şeful dumneavoastră...

Yey, Musiu Şarl, ia-o p-asta :))

- ... ci vă veţi da singuri ordine, pe care le veţi duce la îndeplinire.

Hmm. De partea a doua n-aş fi aşa de convinsă.

- Nu veţi mai face nimic pentru că aşa trebuie, ci pentru că aşa doriţi. De fapt, chiar dacă nu sunteţi conştienţi de asta, deja aplicaţi acest principiu: nu faceţi nimic pentru că trebuie, ci pentru că vreţi.

Adică vrei să zici că te-ascult pentru că asta vreau? Dream on.

- Munciţi nu pentru că trebuie, ci pentru că doriţi. Conduceţi maşina nu pentru că trebuie, ci pentru că v-aţi dorit să conduceţi. Ceva din interiorul dumneavoastră v-a spus "asta vreau!", exact aşa cum aţi simţit şi atunci când v-aţi ales partenerul de viaţă.

Stai, stai, stai. Mi-a sărit somnul. Când şi cum a ajuns de la sarcinile mele de serviciu la dispoziţia mea de-a conduce maşina şi, mai important, la viaţa mea particulară?

- Foarte important este: nu criticaţi, nu protestaţi când ceva nu vă convine. Dacă puteţi, schimbaţi. Dacă nu, obişnuiţi-vă. 

Nu ştiu vouă, dar mie-mi suna deja a spălare pe creier.

- O altă schimbare se referă la motivaţia dumneavoastră. În sistemul ierarhic motivaţia venea din exterior, sub forma diferitelor tipuri de plăţi şi bonusuri financiare.

... păi da, aşa funcţionează lucrurile de obicei, nu ştiu dacă o fi aflat şi el. Unul munceşte şi altul plăteşte pentru serviciile aduse.

- În sistemul pe care-l vom implementa împreună, motivaţia vine din interior, guiţă el solemn.

Eu nu implementez nimic cu ăsta, să fie clar. Colegii erau de aceeaşi părere, iar unul dintre ei a mormăit, suficient de tare încât să fie auzit, ceva legat de motivaţia pe care la o adică am putea s-o primim în cont la sfârşitul lunii. 

- Banii nu aduc fericirea! se răsti Porcuşorul, vexat de mercantilismul colegului.

A, despre asta era vorba? Păi hai să renunţăm la salarii.... să lucrăm cu toţii în regim de voluntariat. M-am uitat la ceas: vorbea de-o oră deja.

- Este vorba despre pasiunea pe care o puneţi în tot ceea ce faceţi, continuă el avântat. Nu veţi mai privi munca drept o datorie, ci veţi aborda totul sub forma unui joc. Da, zbieră Porcuşorul entuziasmându-se de propriile-i bazaconii, nu mai munciţi: jucaţi-vă! 

Sublim. Mă şi văd spunându-i lui Musiu Şarl, când sună cu vreo întrebare sau problemă, că-l invit să ne jucăm împreună. Chiar aşa, am putea face un şotron. La 1,96 metri şi 130 de kilograme ale lui, numa' bine.

- Aveţi libertatea de-a decide pentru dumneavoastră şi de-a nu face decât ceea ce vă doriţi. Veţi vedea câte avantaje vă oferă acest nou tip de cultură organizaţională. Împreună vom vizualiza viitorul, în care suntem toţi pentru unul, unul pentru toţi şi muncim entuziasmaţi şi cu bucurie pentru acelaşi obiectiv!

Recitesc ce-am scris (ce-mi mai aduc aminte, de la un punct încolo n-am mai fost atentă, ce rost ar fi avut?) şi-mi pare incredibil. Cred că şi vouă tot aşa vi se pare, dar vă asigur că relatarea e veridică. Porcuşorul cică e nuş-ce profesor specializat în cultura organizaţională. Cum poţi să vii în faţa unor oameni şi să îndrugi asemenea aiureli? Ce-or avea de gând managerii, de fapt? (N-a înţeles nimeni paradigma pe care se strofoca el s-o explice). 

La sfârşit, am primit nişte formulare pe care suntem invitaţi să notăm idei de natură să contribuie la o mai eficientă, exact, implementare. Păi tot noi? El ce treabă are? Vizualizează, probabil. 

Una dintre enigmele noastre este: o fi crezând cu adevărat toate prostiile pe care le-a spus? Probabil că da, numai dacă eşti convins de ce spui poţi debita asemenea inepţii. 

Faptu-i cert, Viezurele a făcut meditaţii cu Porcuşorul.