În serialul "Suits", pe care, după cum v-am mai povestit, îl urmăresc cu un foarte viu interes, s-a petrecut de curând o situaţie pe care e perfect posibil să o întâlnească oricine la un moment dat, fără ca pentru asta să fi absolvit Facultatea de Drept la Harvard sau să lucreze pe Wall Street. N-are nicio legătură cu partea profesională, de fapt. E vorba de ceea ce se întâmplă atunci când, într-un context marcat de-o puternică încărcătură emoţională, ajungi să te săruţi cu un bărbat, altul decât partenerul de viaţă.
Nu mi s-a întâmplat. Şi sper să nici nu mi se întâmple, dar n-am mâncat un sac de sare cu omul ca să le ştiu pe toate (am terminat de curând o cutie de sare pe care-o aveam de vreun an, deci lucrăm la sacul ăla). Însă la o adică, nu prea ştiu cum aş reacţiona. Respectiv cum aş reacţiona după aceea, asta nu ştiu. Sper să nu aflu niciodată, dar asta nu înseamnă că acţiunea din film nu m-a determinat să cuget niţel la cum-ar-fi-dacă.
Bref, întrebarea e simplă: să-i spui sau să nu-i spui "legitimului"? Dacă-i spui, îţi uşurezi conştiinţa, în schimb pasezi toată povara pe umerii lui (nu-i ca şi cum s-ar mai putea schimba ceva). Dacă nu-i spui.... ce nu ştie nu-l deranjează, dar tu poţi trăi cu asta?
Dacă nu se ajunge mai departe de sărut, cuget că fapta în sine nu este atât de gravă din punct de vedere moral. Nu dezbat acum acele cazuri când e vorba de sentimente, acolo e deja altă discuţie, care iese din sfera unui sărut sub impulsul momentului.
O vorbă spune că nu toate adevărurile trebuie cunoscute. Ar putea fi acesta unul dintre ele?
Postări
6 comentarii:
Eu as spune, n-as putea altfel.Asa cred, nu mi s-a intamplat.Dealtfel, cand mai scot cate o minciuna,intotdeauna simt nevoia sa spun cuiva.Cand si pe cine mint eu? Pai...pe cumnata-mea, daca nu am chef sa ii raspund la telefon.Ii spun...ăăă...era pe silent...sau in masina...si in acelasi timp, ii spun sotului: "a sunat sora-ta da'chiar nu-mi arde acum de vaicareli, o sa-i spun ca n-am auzit telefonul, ok? "
Stii la ce ma gandesc? Dar daca ar face-o ei, sotii, am vrea sau nu sa stim? Ne-ar spune sau nu? Eu as vrea sa stiu dar nu stiu dac-ar mai fi la fel.
Mi-am adus aminte ca spunea cineva ca nu si-a inselat sotul pentru ca nu s-a gasit cineva mai insistent.
Complicat.Ma simt in siguranta, austriecii sunt destul de neatragatori,ma uit numai dupa masini (ador masinile puternice).
Te pup,
Carmen
Nu i-as spune!
Cine si ce-ar castiga din puseul meu de sinceritate? Eu, o constiinta "curata", ca uite dom'le am fost fair si i-am zis. Ok si dupa aia? El cum ar trai cu gandul ala? L-ar face mai fericit? Nu cred.
Daca a fost un accident, atunci ramane un accident pentru care o sa-mi fac procese de constiinta, singura. Altfel risc ca la prima discutie mai aprinsa, sa-mi dea cu propria sinceritate in ochi. Adica, pe de-o parte il nefericesc, pe de alta parte ii dau un ascendent asupra mea. Nope!
Carmen, şi eu mi-am pus problema aşa: dacă i s-ar întâmpla lui, aş vrea să ştiu? Am ajuns la concluzia că, dacă n-a fost decât un sărut fără alte urmări, n-aş vrea să aflu. Exact pentru că, după cum spui şi tu, nu ştiu dacă ar mai fi la fel după aceea. Mi-e teamă că nu... deci, dacă n-a fost mai mult de-atât, prefer să nu ştiu. Nu mi-ar ajuta cu nimic, ar face eventual doar mai mult rău.
Pe de altă parte, dacă mi s-ar întâmpla mie... cred că aş ţine în mine, dar n-ar fi deloc uşor să-i ascund aşa ceva. Deloc.
Cam tot părerea asta o am şi eu... Nu cred că mi-ar scoate-o ulterior pe nas dacă m-ar ierta (şi de vreme ce viaţa noastră comună ar continua, se presupune că m-a iertat); însă cred că un ceva nelalocul lui ar rămâne între noi. De asta nu i-aş spune, de asta aş prefera să n-o facă nici el în caz că...
Daca face asa ceva prefer sa stiu:D Nu intrebati de ce, sunt masochista! Daca sunt eu in situatia respectiva, probabil as incerca sa ma port normal, m-as simti vinovata, as spune cuiva (nu pot sa tin in mine), m-as autoconvinge ca nu.. e ok, nu afla, nu se schimba nimic iar .. in final ar iesi rau:)
Domino
Domino, n-aş numi asta masochism :) Mulţi oameni preferă să fie puşi faţă în faţă cu adevărul, oricât de indigest ar fi el. Dacă ar fi vorba de mai mult decât un sărut, atunci da... şi eu aş vrea să ştiu. Şi aş spune, dacă aş fi eu aia care-a comis-o.
Trimiteți un comentariu