Un om duce o greutate. În el, cu el. O duce de-atâta vreme, încât nici nu-şi mai aduce aminte cum era înainte de-a o fi avut.
Sau poate că a avut-o de fapt dintotdeauna. S-a identificat cu ea, e parte din el. Uneori, pentru scurte momente, i se întâmplă chiar să uite de ea.
Dar curios lucru, de la un timp greutatea a devenit tot mai apăsătoare. Simte că nu mai poate face abstracţie de ea. Nu se mai poate ascunde în sine. Nu mai poate pretinde că nu e acolo, când de fapt e.
Una dintre cele mai mari temeri este că se va prăbuşi sub ea. Sau cu ea.
Şi se simte neputincios.
Postări
4 comentarii:
Mi-ar placea sa-l ajut pe acel om sa isi poarte greutatea.Fiecare isi poarta undeva o apasare...nu este singur omul.
Te imbratisez.Nu ti-am mai scris dar m-am gandit des la tine.Mereu, cu drag.
Carmen
Omul îţi mulţumeşte din tot sufletul :) Te simte aproape şi asta contează enorm pentru el.
Şi se lasă îmbrăţişat, şi te îmbrăţişează şi el cu tot dragul :)
:( poate un big hug ajuta?
Thea, cu siguranţă, da! Mulţumesc :)
Trimiteți un comentariu