Cadoul spectatorilor de la concertul lui Robbie Williams

Am tot citit de azi-dimineață impresiile celor care-au fost prezenți la concertul lui Robbie Williams, susținut aseară la București. Am înțeles că a fost un show extraordinar, așa cum speraseră să fie zecile de mii de oameni care s-au uscat de sete în Piața Constituției, din motive de organizare pentru care termenul ”deficitar” este un eufemism. 

Și stând eu așa binișor cu laptopul în brațe, citind relatări despre concert și uitându-mă pe Facebook la pozele cu spectatorii entuziasmați, m-am tot gândit. Oare există vreun artist pentru care să mă expun riscului de-a mă ofili de sete într-o mulțime de oameni care practic mă presează din toate părțile, însetați și supraîncălziți și ei? Am trecut în revistă toate numele mari care mi-au venit în minte și n-am găsit pe nimeni pentru care-aș fi în stare de asemenea ispravă. Poate doar Michael Jackson, dacă ar mai fi trăit și-ar mai fi fost în stare de concerte precum cele pe care le susținea odinioară. Mi se pare extraordinar să fii atât de pasionat de un artist, încât să înduri căldură și sete pentru a-l vedea live. Dincolo de disconfortul fizic pricinuit de antemenționatele elemente, este o amintire pe care o păstrezi întreaga viață și la care te întorci ori de câte ori ai nevoie de combustibil emoțional. Nemaivorbind că simplul fapt de-a fi atât de pasionat de muzica unui om, oricine-ar fi el, îți hrănește sufletul în moduri care nu se pot descrie (se pot doar simți) și te menține tânăr. 

Am fost și eu la niște concerte mari, poate nu atât de mari ca al lui Robbie, dar am fost. La George Michael în 2007, de exemplu.... Unde ne-au lăsat să intrăm cu apa noastră, apropo de ce s-a întâmplat aseară. A fost frumos, memorabil chiar și n-aș fi plecat de-acolo nici dacă m-ar fi pârjolit setea. Ce m-ar fi putut alunga, dar norocul meu că nu s-a întâmplat, ar fi fost înghesuiala. Sunt ușor claustrofobă, v-am mai zis și n-aș fi putut rezista psihic în înghesuială. Șansa mea a fost spațiul rezervat pentru presă, unde era loc suficient. Și-mi aduc aminte că a și plouat înainte de concert, deci se răcorise binișor aerul :))

Una peste alta, eu mă bucur pentru toți oamenii care l-au văzut pe Robbie aseară. Și-au făcut un cadou minunat, de ale cărui beneficii poate nici nu-și dau seama pe deplin încă. Uitate vor fi și setea și căldura, va rămâne doar amintirea :) De unde știu asta? Păi mi-au trecut demult cârceii și durerea de oase cauzate de orele în șir petrecute pe jos, pe o suprafață neregulată, cu pietre care se înfigeau exact unde durea mai tare :)) 27 iulie 2013 :) Concert în aer liber, susținut de orchestra Operei de Stat din Bavaria și dirijat de... take a wild guess :)) 

Da, am stat cu orele pe jos, fiecare mișcare echivala cu o crampă musculară și când m-am întins în pat în seara aia, mă simțeam de parcă mă bătuse careva cu parul pe fiecare centimetru din corp :)) Dar va rămâne una dintre cele mai fantastice experiențe din viața mea. Așa cum sunt convinsă că va rămâne și seara trecută în amintirea tuturor celor care-au fost acolo.

Nota Bene: ceea ce am scris nu se dorește o justificare a incompetenței și nesimțirii organizatorilor. Nici vorbă de așa ceva! E doar... dacă pot spune asta, despre jumătatea plină a paharului :)