Pentru totdeauna, aici

Readuc la suprafață categoria ”link-ul săptămânii” (la care n-am mai postat de aproape doi ani), pentru că-n seara asta am ascultat de zeci de ori, pe repeat, melodia de mai jos.

                                                                                                                                                                           

O melodie sfâșietor de frumoasă despre infinit, despre necuprins și despre dorința de a-i păstra mereu aici pe cei dragi care au plecat pentru totdeauna. 

Dar nu prea departe. Îi simțim lângă noi, ne pomenim vorbind cu ei, îi invocăm, îi chemăm în ajutor, știind că ne aud și că vor veni. 

Îi rugăm să ne apară în vise. Uneori, amintindu-ne de ei, zâmbim. Alteori ne inundă un fluviu de amar. Câtedată putem respira mai ușor, alteori ne înălțăm ochii spre cer, ascultăm melodii precum cea a lui Josh Groban și... tăcem. Pentru că n-a mai rămas nimic de spus. Liniște pentru ei, cei care au devenit eternitate și sunt pretutindeni, resemnare pentru noi și întrebările noastre fără de răspuns. 

”Nu de moarte mă cutremur, ci de veșnicia ei...”.