Nu prea am ce povesti zilele astea, afară de faptul că muncesc cu râvnă (ceea ce nu-i prea interesant) și mă pregătesc pentru vizita în țară. Trei chestiuni, hai să le zic inedite, aș putea să consemnez însă:
1) Deși nu mai credeam, am găsit rochie :D M-a luat de ochi așa cum m-a luat și rochia de mireasă la vremea ei: am văzut-o, mi s-a lipit instantaneu de suflet, iar când am constatat că sunt disponibile atât mărimea 36, cât și 38, am știut că n-o să ies din magazin fără ea. Una din cele două mărimi trebuia să-mi vină (și la 36 s-a strigat ”Bingo!”, să toarcă mulțumit și orgoliul meu :D). E simplă, dar elegantă și exact pe stilul meu: lungime medie (un pic mai jos de genunchi), maro, din dantelă. Și foarte confortabilă, nu-mi venea s-o mai dau jos de pe mine.
2) Știți ce-am făcut acum câteva nopți? Am jefuit muzeul Prado din Madrid, asta am făcut. Mă-ntreb dacă s-a pomenit vis mai trăznit ca ăsta.... E cazul să-mi revizuiesc lecturile, deși nu pot spune că am mai citit ceva remarcabil în ultima vreme. Sau poate m-am uitat prea mult la ”Murder, she wrote” :)) Ah, în caz că sunteți curioși ce furasem: un tablou de Goya. N-aș recunoaște niciodată un tablou de Goya, eventual poate doar dacă ar trebui să aleg între el și ”Gioconda” (una dintre puținele picturi care-mi sunt cunoscute). Nu mă pricep neam la pictură și nici nu mă atrage domeniul. Poate voiam să mă culturalizez (în vis, adică), fapt lăudabil de altfel, dar o cale ceva mai onorabilă n-oi fi găsit? :))
3) Și-n încheierea acestei mini-postări, o ispravă din bucătăria jupânului (zic așa pentru că el e-n mare parte responsabil cu gătitul, excepând sarmalele pe care le manufacturez de două ori pe an și rarele ocazii în care mă lovește elanul gastronomic). Probabil cel mai nimerit e să citez întâmplarea, așa cum a fost relatată de el însuși: ”Acel moment când realizezi că ai cumpărat o mirodenie în ghiveci, ai
tocat frunzele și le-ai pus în două feluri de mâncare, minunându-te de
gustul de busuioc. A sosit momentul să arunc mirodenia. Pe folia
exterioară scrie mentă”.
Ce-ar mai fi de zis? Așa se nasc rețetele geniale :)) În definitiv, cică toate marile invenții au apărut din greșeală :D
Postări
2 comentarii:
Ce ma bucur ca ti-ai gasit rochie! Sa o porti cu placere si sa te simti minunat in ea :)
Mi-am luat si eu o ie-rochie de la Zara la 75 de lei - iuhuuuu, traiasca reducerile! de abia astept sa o port cu tenisi roz.
Ai vazut cumva Mortdecai de ai visat Goya? :))) l-am vazut aseara (ma rog de 3 seri il tot vad pe bucati) si e foarte haios, recomand daca nu l-ai vazut, e despre un tablou de Goya :))
Iar sotul tau :D:D:D menta-busuioc-gust bun sa aiba. Mereu ma atrag plantele alea in ghiveci, le iau asa cu scop sa le folosesc la gatit, dar prefer sa le privesc cum infrumuseteaza bucataria :)) zi sa incerce o limonada cu menta, ca-i pacat sa o arunce.
Cris
Săru'mâna! Asemenea și ție, să porți sănătoasă rochia :) Trebuie să fie foarte chic modelul, am văzut că iile sunt în mare vogă vara asta.
Niciun Mortdecai n-am văzut :))) Dar am reținut recomandarea :D Misterul jafului din vis rămâne, însă :D
Cât despre menta omului, se uscase, de asta îi și venise rândul la aruncat. Mă-ntreb cum de n-am băgat de seamă niciunul din noi... adică, se vedea din avion că e scris Minze. Mare, cu verde :D Numai noi n-am văzut. Dar risotto cu mentă nu e o idee rea after all :))
Trimiteți un comentariu