Un pom prea lăudat și o surpriză

Despre Grădina Zoologică din Berlin citiserăm mult, văzuserăm emisiuni și știam că este considerată cea mai mare și mai spectaculoasă din Europa. Ne-am dus acolo în egală măsură plini de curiozitate și convinși că va fi o experiență încântătoare.

Hmmm. ”Om fi nimerit la Dragonul Roșu?”, ne-am întrebat când am ajuns la poartă. Cam kitsch decorul, trebuie să recunoaștem.

De la casa de bilete am primit o hartă, bine concepută și care într-adevăr ne-a fost de ajutor pe parcurs și-am luat-o încetișor la pas. 

Nu pot spune că am fost impresionați. Nici că am fi găsit ceva inedit. Poate că o parte din ”vină” am avut-o și noi, fiindcă am fost undeva în jurul orei 12, când multe dintre animale își făceau siesta. N-am luat în calcul aspectul ăsta... Bunăoară, ursul polar ne-a tratat cu un mare și superb spate :)) Dormea, istovit de cât mâncase, probabil. Și ca el, multe alte animale. 

N-am izbutit poze prea clare; fie era distanța prea mare, fie personajele principale n-aveau chef de ședință foto, fie lumina nu era grozavă. 

Carte de vizită la urangutani :))

Monseniorii mâncau iarbă

La sectorul ”animale de pradă” am fost dezamăgiți; cuștile sunt mult prea mici pentru necesitățile unui leu, ale unui tigru sau ale unui jaguar. Animalele dormitau plictisite și n-am stat să ne uităm prea mult. De ce n-or fi făcut cuștile mai mari? Le puteau instala în altă parte, unde să fi avut mai mult loc la dispoziție. Mi se pare absurd că mai mult spațiu aveau rinocerul sau hienele, de exemplu...

Pe la păsări am trecut în viteză, la reptile n-am avut chef să intrăm. Adică omului i-era totuna, iar eu nu țineam defel să văd șerpi și alte lighioane solzoase. Ne-am uitat la girafe, la antilope, la hipopotam (urâtă creatură, fie-mi iertat...), la foci (înotau sub apă și n-au ieșit deloc la suprafață), la pinguini, la tapir, la lupi, la urși... A fost ok, nu-mi pare rău de experiență, dar cu siguranță nimic memorabil. Un pom lăudat la care-am fi putut să lăsăm sacul acasă. Prin comparație, grădina zoologică din Nürnberg, pe care am vizitat-o acum patru ani, ni s-a părut mult mai bine organizată. 

Dar, dacă de la Zoo am ieșit cam dezumflați, ne-am umflat la loc la Galeriile de Artă, unde - după ce am stat o oră și jumătate la rând - am vizitat o expoziție temporară de artă expresionistă și impresionistă. Intitulată ImEx și reunind 170 de picturi, se remarca prin ineditul și îndrăzneala alăturării a două curente atât de diferite. 

Nu toate tablourile ne-au ”spus” ceva, cu siguranță inclusiv ca urmare a faptului că ne lipsește cultura în domeniu; dar unele dintre ele ne-au plăcut cu adevărat. 

”Liliac în vază de sticlă” - Edouard Manet, 1882

”Castan înflorit” - Auguste Renoir, 1881

 

Potsdammer Platz în 1894 - Hans Herrmann

Nu ne pricepem cine știe ce la pictură; personal, exceptând câteva tablouri celebre, n-aș ști să identific nici perioadele, cu atât mai puțin pictorii (doar să am o intuiție ieșită din comun în momentul respectiv, altminteri nu...). Ok, o știu pe Gioconda, sunt în stare să deosebesc un tablou de Picasso de unul de Botticelli și știu că picturile de mai sus fac parte din curentul impresionist; dar aproximativ caaaam pe aici se opresc cunoștințele mele în materie de pictură.

Cu toate acestea, suntem dornici de experiențe inclusiv în aria asta și apreciem frumosul. Nu regretăm deloc faptul că am vizitat această expoziție; a fost interesant și, aș spune, instructiv. O surpriză plăcută, pe care Berlinul a scos-o din joben pentru noi.