Un prim semn bun pentru Anul Maimuței :)

Despre părerea mea referitoare la horoscop și despre cât (nu prea) cred în prezicerile astrologice, am mai povestit. Pe scurt, dacă-mi convine ce scrie, mă decid pe loc să cred, dacă nu - ”ce-i și cu aiureala asta, eeee” :))) În ce privește horoscopul chinezesc însă.... lucrurile stau nițel diferit.

Nu c-aș crede cu fanatism în el, nici vorbă de asta. Dar unele aspecte m-au cam pus pe gânduri. De exemplu, anul 2004. Anul Maimuței (pentru cei care nu știu, horoscopul chinezesc are tot 12 zodii, fiecare dintre ele având câte un an dominant, deci unei zodii îi vine rândul la fiecare 12 ani). Este momentul să spun că yours truly e Maimuță - câteodată la propriu, dar să trecem peste :)) Mă regăsesc în unele trăsături definitorii ale zodiei, însă nu în totalitate. Cu toate acestea, de citit horoscopul chinezesc îl citesc și, retroactiv, fac niște conexiuni. 

Ziceam de 2004. A fost un an greu, cu multe eforturi, destul de mohorât și, până prin septembrie, presărat cu eșecuri pe toate planurile: profesional și personal deopotrivă. 

- N-am reușit să obțin un post pe care credeam că mi-l doresc, deși mi-era clar că nu prea mi se potrivește, dar mă agățam de el prostește;

- Mi s-a refuzat viza pentru Statele Unite ale Americii, unde fusesem admisă la un colegiu din California pentru o specializare de doi ani;

- M-am despărțit de boyfriend-ul de atunci, după ce am descoperit în cel mai stupid mod posibil că-n absența mea se consola, vorba lui Toma Caragiu, cu o vertebrată blondă :D Adică nu știu dacă era blondă, da' vertebrată trebuie să fi fost :)) Chestia asta mi-a cam șifonat Zen-ul o vreme. 

Dar tot în 2004:

- L-am cunoscut pe dumnealui jupânul;

- Mi-am găsit un loc de muncă pe sufletul meu, unde am avut parte de împliniri extraordinare și de oameni minunați; din punct de vedere profesional, anii aceia vor rămâne de referință în viața mea și-mi voi aminti de ei mereu cu nostalgie :)

Așadar: n-am luat un job nepotrivit, pentru că după colț mă aștepta ceva incomparabil mai bun. Mi-am găsit omul meu. Și n-am plecat în America, pentru că drumul meu era  în Germania împreună cu el :)

Rezumând: chiar dacă e unul din cele mai perimate clișee, tot răul a fost spre bine. S-au trasat tușe definitorii pentru destinul meu. Și cât de vizibil a fost asta... 

Astăzi este Anul Nou chinezesc. Am intrat în Anul Maimuței,  un nou an al meu. Sper din tot sufletul să fie bun cu mine; dacă se poate, mai bun și mai blând decât 2004, cu împliniri sufletești și profesionale importante și de durată. Am atâta nevoie de asta...
Optimistă sunt; de pildă, pentru mine noul an chinezesc a început astfel:

Ce se vede în imagine este o pufoasă și delicioasă muffin cu banane și ciocolată. Și decorată cu o foarte simpatică maimuțică, făcută din.... de fapt nu știu din ce, părea să fie un fel de crustă comestibilă, foarte aromată. Aproape că-mi părea rău s-o mănânc de bună ce era. 

Pasămite săptămâna asta e carnaval în Germania (Fasching, cum i se spune), iar azi a fost ”lunea trandafirilor” (Rosenmontag). Marcând această zi, un coleg a adus pentru toată lumea muffins precum cea de mai sus.

Dacă maimuțica o fi sau nu o coincidență, nu știu, că n-am apucat să-l întreb pe coleg. Dar aleg să cred că nu este și că reprezintă un indiciu de bun augur pentru mine. 

Ceea ce vă doresc și vouă :)