Relaxarea, o ecuație cu multiple necunoscute

Nu știu ce planete s-au aliniat și ce Belzebut s-a jucat cu ele ”de-a țara-n bumbi și Europa-n nasturi” (asta era o vorbă de-a maică-mii, ale cărei origini și sens deplin nu le-am priceput niciodată și nu mai am pe cine să-ntreb), dar săptămâna asta e deocheată, vă spun. Din trei șefe, n-am niciuna pe plantație - una are concediu, celelalte două bolesc cu râvnă. Drept pentru care am patrusutecincizecidemiidouăsutepatruzecișipatru de chestii de făcut, răspuns la telefoane, zeci de mail-uri, gestionat activitățile zilnice, supravegheat oamenii și, peste astea, treburile din pătrățica mea. Și, pentru că bumbi și nasturi, taman săptămâna asta am avut erori peste erori în sistem, livrări programate și neajunse la timp (ceea ce s-a tradus într-o pitorească brambureală), etc etc etc. 

Aproape că nici nu mai știu cum mă cheamă fără să mă uit în buletin. Și vreau să mă destind și eu ca omu'... dar observ că paleta de posibilități e foarte limitată:

- alcool nu beau decât la ocazii speciale, nu-mi place și oricum n-aș bea singură;

- dulciurilor le-am declarat război, după ce-am băgat de seamă că, din păcate, cântarul nu e stricat;

- de ceai m-am cam lăsat și cred că oricum mi-ar fi lene să-l fac;

- nu am cadă mare, în care să mă scufund în spumă și să renasc de-acolo ca Afrodita (am o cadă micuță, în care aș încăpea doar cu genunchii la gură);

- n-am energie să mă duc decât până-n bucătărie, așa că de vreo plimbare nici să n-aud;

- nu practic yoga;

- ajung acasă la lăsarea serii, deci prea târziu pentru o cură de shopping terapeutic.

Acestea fiind spuse.... eu cum mă relaxez ca să fiu sigură că n-o să visez la noapte sisteme logistice bolnave de sinuzită și să n-am coșmaruri cu munți de colete care se uită urât la mine?