joi, 18 mai 2017

Salată de weekend (XII)


Săptămâna trecută a fost haotică și nici actuala nu pare să se simtă prea bine. Dar, ceea ce se preconiza a fi o salată amăruie, s-a transformat într-o delicatesă, având în vedere ultimul ”ingredient”: un articol pe care tocmai l-am citit mi-a adus aminte de seara în care l-am întâlnit pe regizorul Francis Ford Coppola.

1) Plecând azi de la serviciu, l-am sunat pe om din mașină. Cum ți-a fost ziua până acum, ce-ai mai făcut, ce program ai în continuare, bla-bla. ”Ăăăă.... azi ai de făcut X lucru, nu? Ah, ba nu, că azi e miercuri. Sau stai, e joi, deci ai de făcut Y, nu X. Ba nu, e miercuri. La naiba, nu mai știu, e miercuri sau e joi?”.
Chestia asta e un indicator al nivelului de distracție de care am parte de câteva zile încoace.

2) Prietena Aristița e grafomană, mai nou. Plouă cu mail-uri de la ea, scrie în ritmul în care respiră. Culmea e că nu cu mine are ce are, ci cu un alt departament, care-a comis o operă de artă abstractă (în traducere liberă: nimeni nu înțelege nimic), ale cărei consecințe se răsfrâng în mare parte direct asupra bucătăriei mele. Ergo, Aristița e frustrată, dar în același timp mărinimoasă: are grijă să fiu și eu la fel. Și dacă poate fi ceva mai rău de-atât, de data asta n-are orbul găinii - chiar sunt niște probleme mari. Mă concentrez intens, dorindu-mi să-i cadă Outlook-ul. Până acum nu s-a întâmplat (cum era aia cu puterea gândului...?), dar poate am noroc, cine știe. 

3) Am ochelari noi, sunt pionier. Vestea bună e că valorile cilindrului s-au redus (am astigmatism, că-s o specială și-o deosebită, nu puteam avea doar o miopie banală), drept pentru care foștii, de-acum, ochelari deveniseră prea puternici și deci, deranjanți. 
Reversul e că această veste bună m-a scuturat de câțiva marafeți 😏 V-aș arăta o poză, dar nu-i nimic de văzut: am ales o ramă similară celei pe care-o avusesem înainte și care, aș spune, mi se potrivește cel mai bine. Nici măcar n-am luat în calcul ideea de-a căuta altceva. Îmbătrânesc și nu mai am chef de experimente.

4) Agenția imobiliară care deține complexul de locuințe unde stăm a hotărât că avem nevoie de uși noi. Așa, din senin, un fel de hodoronc-tronc, foaie verde-alună, mie-mi plouă-n beci. Mă rog, am zis, poate schimbă și yala cu ocazia asta (cea pe care o avem mi se pare cam vulnerabilă, în sensul că m-aș simți mult mai în siguranță cu vreuna mai complicată). Dar nu. Au schimbat ușa pentru că aia dinainte nu mai arăta frumos, cică 😕 Acum am o ușă mai albă, mai strălucitoare, dar cu aceeași yală cam prea simplă. Și mai am ceva: pereții scorojiți în jurul ușii, pe interior, de la cum au schimbat tocul.  Va veni cineva să chituiască și să văruiască. La un moment dat. Când o face plopul pere...

5) Ca să-ncheiem într-o notă mai roz, vă las cu un articol care mi-a plăcut foarte, foarte mult. Am mai scris că sunt mare fan al trilogiei ”The Godfather”, dar până azi nu știusem cum de-a ajuns Marlon Brando să joace în ceea ce se poate spune că a fost rolul vieții lui.
http://dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/caracterul-si-brinza
Acum am înțeles de ce, la conferința informală organizată de Francis Ford Coppola în 2005 la București, cu studenții de la UNATC (la care-am avut marele noroc de-a fi prezentă), ne-a spus, printre multe altele, următorul lucru:
”E un truc. Dacă știi că o întrevedere va fi tensionată, e întotdeauna o idee bună să mănânci. Vă recomand același lucru în situații de genul acesta. Mâncați, va fi o atmosferă foarte relaxantă, pentru că prin hrană se trezesc simțurile, iar conexiunile interpersonale se creează imediat”.
Da, l-am întâlnit pe Coppola în urmă cu 12 ani (povestea e aici), ba am primit și autograf de la el. Vedeți de ce mi-e dor de profesia mea? Și-mi va fi întotdeauna, chiar dacă-mi place și ceea ce-am ajuns să fac între timp...

Așa. Din moment ce-am ajuns la concluzia că azi e joi, printr-o flotare logică rezultă că mâine e vineri. Decât atât, vorba ceea.

6 comentarii:

Adela Tarpan spunea...

Ma alatur tie cu saptamanile care iti pun parul pe moate. Scuze ca ma vait aici dar trebuie :)
La mine era ultima saptamana inainte de vacanta asa ca aveam tone de chestii de terminat. Ca intotdeuna...Dar luni si marti a venit un tip din Canada care s-a protapit langa biroul meu si a declamat ca trebuie sa il ajut. Mda...cum eu nu stiu sa zic nu am renuntat la ale mele si l-am ajutat. In acelasi timp aveam de terminat un text pentru un proect de finantare pentru cercetare. La care munceam 5 oameni si deadline-ul era luni seara. Unul scria, altul stergea si tot asa. Nenea care era pus acolo sa ne impace pe toti suna din 5 in 5 minute ca trebuie schimbata o propozitie ici si una colo. Iar eu fugeam de la canadian la laptop si inapoi. Ca spre seara, cand deja eram aproape sa ma pun pe plans de oboseala ma suna un tip ca e in sedinta cu Panasonic si tipul de la Panasonic vrea sa ma cunoasca. Fuck Fuck si iar fuck. Nu aveam cum zice nu deci 45 de minute ne-am tot cunoscut. Asta in timp ce curegeau mailurile cu decizii pentru textul proiectului.
Apoi miercuri si joi am fost la o tura prin Germania.Drum lung. Sedinte multe. Stat pana tarziu noaptea. Simt ca pic din picioare de oboseala. Nu reusesc deloc sa imi dau un sut in fund sa termin ce am de facut. In plus intr-o juma de ora tre sa ma duc la un curs. Si diseara am lectie de zbor.
Dar gata. Azi e ultima zi. Gata. Maine sunt pe taramuri mai calde.

PS: inca nu mi-am facut bagajul :(

Anonim spunea...

Si mie imi place "The Godfather", in special primul. Cartea, insa, e exceptionala, ai citit-o?
Jual

Anonim spunea...

si eu sunt fana "the godfather", am vazut tot, chiar mi-a deschis apetitul si pt alte filme cu mafioti :) Recomand "bronx tale" :)
Cris

Greta spunea...

Adela, I so much feel you!! Nici eu nu știu să zic ”nu” și tare mi-e că nici n-am să-nvăț vreodată.
Dar iureș ca al tău, vai mie... nu-mi pot imagina. Am amețit eu numai citind, d-apoi tu? Mă mir că ai reușit să plecați la timp în concediu...
Dar gata, de-acum relaxare totală! Aștept să citesc povești detaliate pe blog :) Have fun, o meriți cu prisosință!

Greta spunea...

N-am citit-o, fir-ar să fie. O am doar într-o editare extrem de proastă, care-ar răpi mare parte din plăcerea lecturii...
Altminteri, da, ai dreptate! Primul film din serie mi-a plăcut și mie cel mai mult, e cel la care mă reîntorc deseori. Cu adevărat, extraordinar.

Greta spunea...

Wow, n-am văzut ”A Bronx Tale”, mă-ntreb cum de mi-a scăpat?? L-am pus în cap de listă, cu prima ocazie al meu e. Mulțumesc de pont! :)