duminică, 11 martie 2018

Screensaver imaginar (dar necesar)


A fost mai întâi curiozitate, apoi o oarecare neîncredere izvorâtă din uimire - ”cum poate fi atât de bună?!” - iar apoi a fost dragoste. Nu de la prima linguriță, că aia a fost cu uimirea, dar de la a doua cu siguranță. O înghițitură, mmm, ce fină și aromată e, încă una, vai ce gustos e blatul ăsta din biscuiți și ce echipă delicioasă face cu topping-ul de cireșe care scaldă felia cremoasă... 


Prăjitura New York Cheesecake a doborât, în ce mă privește, orice record. E cel mai bun desert pe care l-am mâncat vreodată - și-am gustat multe prăjituri cu adevărat bune. Asta, însă... e altceva. Se topește în gură, e un regal pentru papilele gustative, nu poate fi comparată cu nimic. Am descoperit-o în contextul în care, la New York fiind, am vrut să degust dulciurile locale - și-am mâncat de mai multe ori pe parcursul celor câteva zile petrecute în inegalabilul oraș care nu doarme niciodată. 
Nu e deloc prietenoasă cu silueta (brânza din care se face este una grasă, altfel nu iese cum trebuie), dar e atât de bună încât pot face un compromis și uita de asta.

Imaginea de mai sus e cea de la care voi încerca să nu mă abat mâine timp de vreo două ore, mental vorbind. Cam atât se preconizează că va dura operația de implanturi dentare (două la număr) + adiția de os, despre care mi s-a spus la discuția preliminară că va fi absolut necesară. Mda, iată-mă ajunsă aici... și, cu toate că nu pot spune că mi-e frică, e totuși cea mai serioasă intervenție stomatologică de până acum și nu mi-e chiaaaar totuna.

Așadar mâine, începând de la ora 11:15, mă voi gândi intens la prăjitura cea nemaipomenit-de-gustoasă-aromată-fină-cremoasă-și-ahhh_ce_dor_mi-e_de_ea, o voi vizualiza ca pe un fel de screensaver, îmi voi imagina că o mănânc și voi încerca să fac abstracție de ce se va petrece în jurul și, mai ales, în gura mea 🙄

Ăsta da mod de-a începe săptămâna, nu? 😃 No bine, am și-un fel de curiozitate masochistă, deci hai să vedem cum e și chestia asta. Revin pe baricade repede... cam cât mi-ar lua să mănânc o felie de New York Cheesecake.

5 comentarii:

  1. Ufff, tin pumnii maine sa nu doara! Te asteptam sa povestesti cum a fost...
    Te pup, Greta!

    RăspundețiȘtergere
  2. success! sa fie cat mai usoara interventia! buna strategia :)
    Cris

    RăspundețiȘtergere
  3. Doamne ajută! Să fie bine și cu durere minimă!
    Dacă eram pe FB direct block pentru poza aia :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Bafta. Sa nu doara tare si sa nu mai ai nevoie vreodata de asa ceva...

    RăspundețiȘtergere
  5. Mulțumesc din tot sufletul, fetele mele dragi :) A trecut cu bine, sper să se vindece ok.
    Vă îmbrățișez pe fiecare în parte și să știți că v-am simțit aproape azi :) Încă o dată, mulțumesc.

    RăspundețiȘtergere