duminică, 18 martie 2018

”Gomora. Cealaltă mafie a Italiei”


Este probabil una dintre cele mai ”grele” cărți pe care le-am citit până acum, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al impactului pe care știu că l-a avut asupra vieții autorului, jurnalistul Roberto Saviano. Nici limbajul nu este prea accesibil (aspect de care am văzut că s-au plâns mulți care-au citit versiunea tradusă în engleză sau germană). O mai începusem de două ori și o abandonasem, în mare parte din cauză că mi-era greu să înțeleg unele expresii și-mi pierdeam răbdarea. A treia oară am dus-o până la capăt, dar ușor tot nu mi-a fost. M-am pomenit însă captivată și, pe alocuri, înspăimântată de ceea ce citeam. 

 

”Gomora” este o radiografie a Camorrei, mafia napoletană, ale cărei practici au ajuns să fie cunoscute de autor în bună parte lucrând sub acoperire, precum și prin cultivarea unor surse locale. Documentarea s-a întins pe durata a ani de zile și toate faptele descrise pot fi probate. ”Știu, și am dovezi” e un laitmotiv care apare des în carte. Este ceea ce face ca lectura să fie atât de șocantă, de fapt. Conștientizezi că nu citești ”Nașul” lui Mario Puzo, ci o relatare a unor fapte reale petrecute fie în urmă cu doar câțiva ani, fie inclusiv în prezent, într-una din cele mai frumoase regiuni ale Europei - sudul Italiei.

Acolo unde ”viața unui om nu valorează nici măcar cât glonțul cu care va fi ucis”. 
Acolo unde niște copii de 10-11 ani sunt învățați să sfideze moartea (sunt îmbrăcați cu veste antiglonț, după care se trage asupra lor cu muniție adevărată).
Acolo unde o copilă de 14 ani a murit pentru că a avut ghinionul de-a fi la locul nepotrivit în momentul unui schimb de focuri dintre două clanuri rivale. 27 martie 2004. O chema Annalisa Durante.
Acolo unde oamenii dispar fără urmă, cadavrele lor fiind topite în acid sau ciopârțite și aruncate în fântâni părăsite.
Acolo unde se trage asupra unor magazine doar din dorința de a proba eficacitatea unui lot nou de armament (iar proprietarii păgubiți nu doar că nu au voie să se plângă, ci sunt obligați să-și înlocuiască mobilierul și geamurile distruse la anumiți producători sprijiniți de Camorra). 

În contextul celor de mai sus, povestirile despre comerțul cu falsuri ale creațiilor marilor case de modă cad aproape în derizoriu, deși se referă la o industrie în sine, care exploatează oameni și finanțează activități criminale. 

Iată, pe scurt, cum funcționează...

Casele de modă lansează o singură comandă către mai multe ateliere de croitorie, cărora li se impune un termen de livrare. Atelierul care termină primul comanda este plătit, celelalte nu. Și pentru că acestea din urmă trebuie să-și vândă cumva hainele produse, le trimit spre comercializare în... outlet-uri, inclusiv în afara Italiei. Practic, sunt un fel de ”falsuri adevărate”, adică tot ceea ce le lipsește este marca producătorului; dar s-au găsit soluții și pentru asta (matrițe contrafăcute, bunăoară).
Muncitorii au salariu derizoriu și de cele mai multe ori lucrează în condiții improprii, majoritatea fără forme legale. Nu au cale de scăpare, mulți și-au construit case cu împrumuturi de la camorriști și sunt legați de ei prin creditele contractate. Casele de modă știu asta, dar păstrează tăcerea, pentru că le convine să aibă mână de lucru ieftină și condiții mai lejere de transport.

Un exemplu devenit celebru este cel al costumului Dolce & Gabbana purtat de Angelina Jolie la premiile Oscar din 2001. Roberto Saviano îl cunoștea pe cel care lucrase costumul. Pasquale, un tânăr croitor din Arzano (un sat localizat la 9 kilometri de Napoli). ”Nu știam decât  că e o comandă pentru  Statele Unite”, i-a spus el autorului. ”Am salariu 600 de euro lunar și muncesc 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână”, a mai adăugat, pradă unei crize de furie. ”Nimeni nu va ști vreodată că eu am lucrat acest costum. Nimeni nu m-ar crede. Nimeni nu va ști cât de bun sunt”. 


Aceste ateliere sunt neoficial finanțate de Camorra - croitorii iau credite de la camorriști, desigur cu dobânzile de rigoare, pentru că altfel nu ar avea cum să-și procure materia primă necesară și deloc ieftină. O bună parte din profiturile obținute se ”reinvestesc” în acțiuni ale organizației.

Da. Dacă ați cumpărat îmbrăcăminte ”de firmă” din vreun outlet și v-ați bucurat de chilipir, regret să vă anunț că ați contribuit, chiar dacă insignifiant, la veniturile uneia dintre cele mai teribile societăți criminale ale epocii moderne. 
(Paranteză: Saviano susține că o foarte mare parte din outlet-urile din lume se află sub controlul direct al Camorrei. ”Știu, și am dovezi”.)
Și în caz că v-ați întrebat - acestea din urmă sunt comercializate cu știința și acordul caselor de modă, chiar dacă nu sunt perfect identice cu ”originalul”. Nu de puține ori sunt vândute inclusiv în magazinele autorizate, la un loc cu produsele ”originale” și la același preț, pentru a testa reacțiile cumpărătorilor.   

Industria textilă este doar una dintre activitățile în care este implicată Camorra, dar nu e cea mai profitabilă. Mult mai mulți bani se obțin din construcții, spălare de bani, precum și din afacerile cu deșeuri. După cum o anchetă cunoscută sub denumirea ”Operațiunea Houdini” a demonstrat, un singur centru de colectare din Veneția a ”reciclat” ilegal aproximativ 200.000 de tone de deșeuri într-un singur an. Două. Sute. De. Mii. De Tone. Cam despre asemenea cifre vorbim, prin reciclare înțelegându-se faptul că le-au îngropat pe terenuri virane, în cariere de piatră sau de nisip abandonate.

Ceea ce i-a conferit acestei cărți valoarea pe care o are e faptul că Saviano a dezvăluit nume. Multe nume. E și motivul pentru care este amenințat cu moartea de Camorra și trăiește de mai bine de zece ani sub protecția poliției. Acesta e și ”certificatul de autenticitate” al cărții. Dacă n-ar fi fost adevărat, camorriștii nu s-ar fi sinchisit de el. 

Saviano regretă acum faptul că a scris cartea. ”Ceea ce am realizat eu constituie idealul oricărui scriitor: am scris un bestseller internațional, tradus în 51 de țări și vândut în peste zece milioane de exemplare. Majoritatea scriitorilor nici n-ar îndrăzni să viseze la așa ceva. Dar viața mea, așa cum o știam, a fost distrusă. Nu mai am șansa de-a trăi normal, de a-mi întemeia o familie, de-a sta la o bere pe terasă cu prietenii. Urăsc această carte și faptul că am scris-o. Dacă aș fi știut ce se va întâmpla, n-aș fi scris-o. Viața mea a fost otrăvită pentru totdeauna”, spune el, într-un interviu deosebit de interesant pe care, dacă vreți, îl puteți citi aici.  

În încheiere, nu știu dacă să vă recomand această carte. Este, incontestabil, un document de certă valoare și răspunde multor întrebări. Tot ce pot spune este că vă trebuie curaj pentru a o citi și chiar pentru a trage anumite concluzii. Eu, spre exemplu, știu că nu vom vizita niciodată Napoli. Motivul se numește Annalisa Durante.

7 comentarii:

  1. Nu am citit cartea dar nici nu cred că vreau deocamdată. Pe mine și Tetralogia napolitană m-a zguduit un pic. O pun pe lista de cărți de citit :) Mulțumesc pentru recomandare. O săptămână excelentă să ai!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De Tetralogie tot nu m-am apucat, uff....
      Cartea asta e în cu totul alt stil, e un reportaj ”la rece”, adică Saviano îți servește adevărul fără niciun fel de menajamente. Cifre, date, nume. Și e chiar șocant pe alocuri. Ar fi șocant și ca scenariu de film, dar când te gândești că-i realitate...

      Ștergere
  2. O voi citi, in italiana, cand o sa ma simt puternica si neempatica!
    Am fost la un pas s-o comand, e ieftina, dar nu vreau s-o am disponibila, inainte sa ma simt in stare de ea!
    Ma ia cu friguri!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Hmm, nu știu ce să zic. Eu sunt foarte empatică în general (uneori chiar excesiv de), însă nu pot spune că m-ar fi marcat cartea asta. Nu e sângeroasă în acel sens, adică... deși cum ziceam și Petronelei, ți s-ar ridica părul pe ceafă și dacă ar fi o operă de ficțiune, însă când știi că e realitate...

      Ștergere
  3. Bună. Aș vrea s-o cumpăr,dar nu o găsesc. Știți ceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bună :) Văd că momentan nu e disponibilă pe niciunul din site-urile românești.... Dacă aș fi în locul dumneavoastră, aș merge la una din librăriile mari din oraș și aș încerca să văd dacă o pot comanda ei.
      Dacă citiți în engleză, puteți încerca și pe Amazon.

      Ștergere
  4. Bună!Dacă puteți face comanda printr-o librărie,spuneti-mi și mie ,va rog.o vreau și eu.

    RăspundețiȘtergere