miercuri, 7 martie 2018

Ce mi-a plăcut de data asta în România


Iuhuu, m-am întors la locul meu 🙂 Bine v-am regăsit, sper că ați trecut cu bine de perioada geroasă (pe care-am luat-o cu mine - de unde inițial crezusem că mă duc flu-flu în gecuța de primăvară, a trebuit să mă încotoșmănez în cea mai groasă geacă pe care o am, să-mi iau pulovere groase, bocanci și mănuși. Dacă mai aud pe careva perorând pe tema ”bucuriile iernii”, cu furculița îl despieptăn). 

Au trecut repede zilele astea. M-am revăzut cu oameni dragi, am fost îmbrățișată, am luat în brațe, am povestit, am râs. Spre deosebire de alte dăți, am reușit să nu mă enervez deloc (ceea ce, fiind vorba de România, suntem de acord că e un fapt remarcabil). Ba chiar am notat câteva aspecte pozitive, cum ar fi de exemplu...
  •  sosul de usturoi de la KFC. 
Ei bine, recunosc - nu sunt vreo gurmandă, însă m-am dus să mănânc la ei special pentru acest sos  (crispy strips au fost doar pretextul 😃). Asta pentru că în Germania nu există sos de usturoi la KFC, ci doar dulce-acrișor (blasfemie!) sau barbecue, după care nu mă dau deloc în vânt.
Nu că aș mânca prea des la KFC, ci de vreo două ori pe an, cel mult - nici nu există în Bayreuth, de altfel, dar mi se pare un fast food mai puțin nociv în comparație cu altele și mă întorc din când în când la el, ca la o plăcere vinovată.
  • amabilitatea casierelor de la metrou. 
Asta nu e doar de acum, ci e un aspect pe care l-am observat de ani și ani. Fără excepție, eu trebuie să întreb la metrou, sunt incorigibilă. ”Vă rog, ce metrou se ia pentru cutare”, ”vă rog, de unde se ia metroul de Republica”, ”vă rog, care e cea mai bună rută pentru Dristor”. Și tot fără excepție, mi se răspunde mereu amabil, cu un zâmbet. De ani de zile, indiferent de stație.
Oare cum de reușesc doamnele astea, în timp ce atâtea altele sunt niște permanente acrituri?
  • crema de față Gerovital.
Nu aveam intenția să o cumpăr, dar mi-am uitat crema la socri și m-am pomenit la Piatra Neamț fără unul dintre cele mai importante accesorii. M-am dus la una dintre cele cinci farmacii aflate pe-o rază de 100 de metri (cum or supraviețui atâtea la grămadă?) și am luat Gerovital în ideea că... are un renume bun și e ”de-a noastră”. 
Foarte bună s-a dovedit a fi până acum, deci mă felicit că am uitat-o pe cealaltă (care de asemenea nu era deloc rea), altminteri nu ajungeam s-o cumpăr. 

Despre cum am ajuns de m-am urcat în tren pe partea opusă (adică nu pe scară), cum am sărit din el tot pe-acolo și cum m-am urcat în altul tot pe partea opusă, data viitoare 😃

4 comentarii:

Petronela spunea...

Bine ai revenit pe blog! Cremele Gerovital chiar sunt bune! :) Mă bucur că ai descoperit.

Greta spunea...

Mă bucur să te recitesc, Petronela :) Te îmbrățișez cu tot dragul :)

Petronela spunea...

Te îmbrățișez și eu! :) Tot cu drag! Și scriu aici că dincolo nu pot... Da. În altă viață. Și eu cred și sper. Să ne bucurăm de ceea ce avem acum!

Greta spunea...

Chiar mă bucur și sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce am :) Așa a fost să fie.