Astăzi - de Ziua Dorului, cică, deși aspectul nu prezintă mare importanță în ce mă privește - mie nu mi-e dor, mi-e doar amar.
Oameni buni, nu aduceți copii pe lume dacă nu sunteți pe deplinul deplinului și cu desăvârșirea desăvârșirii convinși că-i veți iubi necondiționat, că-i veți sprijini, că-i veți ocroti și învălui cu dragoste și că vor fi cele mai importante ființe din lume pentru voi.
Atât. Simțeam nevoia să spun asta.
5 comentarii:
oiiii cu lacrimi in ochi iti spun ca te imbratisez. e fantastic ce legatura poate crea internetul asta, as vrea cumva sa simti ca iti sunt alaturi cu sufletul in astfel de momente.
Cris
S-ar depopula planeta... Nu că ar fi ceva rău dacă mă uit bine de jur-împrejur. Și eu mă întreb câteodată cum le dă Dumnezeu unora copii și altora... Te îmbrățișez!
Te simt aproape, Cris, te rog să mă crezi :) Și asta nu de azi de ieri. Nici nu știi de câte ori mi-au fost balsam cuvintele tale, ca și acum...
Mulțumesc, mulțumesc, mulțumesc :)
Mda, ai dreptate :) Și totuși, dacă unii s-ar gândi un pic mai bine...
Pentru că durerea care se ”plantează” în sufletul copilului revine inevitabil în sufletul adultului, de obicei când se așteaptă mai puțin.
Karma is a bitch, my dear! :)
Păcat însă de sufletul copilului.
Trimiteți un comentariu