România mai e, încă, și a mea

(Edit, după confirmarea exit poll-urilor - vorba unei foarte dragi prietene: Neverending Facepalm!!!!)

Când am fost în țară luna trecută, mi-am luat și buletinul (care rămăsese acasă după ce-l reînnoisem în 2017), special pentru a vota la alegerile prezidențiale. Mi-am dorit să fac asta, deși nu mai sunt atât de legată afectiv de România - sau credeam că nu mai sunt, în sfârșit.... 

Ieri am votat fără să fiu 100% convinsă, respectiv cel pe care-am pus ștampila nu reprezintă cea mai fericită opțiune, dar pentru mine era singura acceptabilă, în constelația dată de candidați. 

Votul a decurs cum nu se poate mai lin; cred că niciun minut n-am stat în secție, organizată în recepția unui hotel. M-am simțit foarte bine după aceea, surprinzător de bine aș putea spune, chiar. În drumul spre casă, reflectam și mă-ntrebam de unde vine starea asta de grație.

Poate că de fapt un colț de suflet încă mi-a rămas în România, deși eram convinsă de contrariu. 

Poate că m-am mobilizat cu antrenul și atmosfera de pe Facebook. 

Poate amândouă la un loc, dar și faptul că absenteismul ar fi favorizat-o pe Dăncilă și, atâta vreme cât puteam face ceva în privința asta, n-aveam de gând să stau acasă. 

”Vă mulțumim”, mi-a spus doamna care-mi dăduse ștampila și buletinul de vot. Ba eu aveam să le mulțumesc pentru că și-au petrecut aceste zile în secția de votare. Ne-am zâmbit, ușor complice. Așa, ca de la român plecat la român plecat. 

Azi a votat și jupânul, după care-am făcut o plimbare prin centru și-am mâncat la un local italienesc. ”Așa se face, după vot te duci la cârciumă și mănânci ceva bun”, am conchis noi, amintindu-ne obiceiurile din România. 

Eu am ales tagliatele aglio olio cu somon & cheesecake ”New York Style”. Mă rog, nu era chiar ca ACEL cheesecake... da' a fost bună. Jupânul a avut niște paste mixte, peste care s-a pus brânză topită. 

Bun totul, inclusiv cafeaua de după. Ne mai ducem.

Între timp, s-au publicat primele exit poll-uri. Viorica Dăncilă e-n turul al doilea, la o diferență de peste 6 procente de Dan Barna. Nu sunt, încă, rezultatele finale, în Statele Unite abia acum începe votarea, dar cred că diferența este prea mare pentru a mai putea recupera. Mulți evocă momentul ”Mihaela, dragostea mea”, numai că atunci diferența fusese de 3 procente, nu de 6.

Pe cine și de ce am votat

Pentru că n-am nimic de ascuns, spun că eu am votat cu Klaus Iohannis. Nu pentru că aș fi încântată de primul său mandat. Cred că a lăsat foarte mult de dorit. Dar singura alternativă pentru mine ar fi fost Dan Barna, iar el nu m-a convins - ci dimpotrivă. Știu că ”strategic” ar fi fost să votez cu el în primul tur, însă n-am putut. A făcut nepermis de multe greșeli și-a dat dovadă de o aroganță complet deplasată. Aș mai adăuga și cinismul - mă refer aici la momentul în care un individ din staff-ul său de campanie a zis, după ce unui om i se făcuse rău: ”asta ne mai lipsea acuma, un mort” - replică la care Barna, în loc să-l admonesteze pentru nesimțire, a râs. Momentul a fost surprins integral de camerele de luat vederi și a fost, de fapt, ceea ce m-a determinat pe deplin să nu îl votez. 

Să ne înțelegem: știu ce a făcut și ce NU a făcut Iohannis, meditațiile, cele 6 case, nenumăratele decizii proaste din mandat etc etc etc. Dar între el și un posibil președinte care râde de un om căruia i se făcuse rău sub ochii săi, îl votez pe Iohannis cu 10 mâini, dacă pot.
Toate acestea l-au costat pe Barna. Și ne-au costat și pe noi, aș spune - pentru că Viorica ”Broșă” Dăncilă în turul 2 e un coșmar politic în toate sensurile posibile.
(Și da, știu și de momentul când unui soldat american i s-a făcut rău, iar Iohannis și-a continuat imperturbabil discursul. Dacă-l vedeam râzând, aș fi votat cu Paleologu).

Nu știu ce va fi peste două săptămâni. Văd tot mai mulți oameni dezamăgiți, care anunță că nu se mai duc la vot (mare greșeală, în opinia mea), sau care spun că vor vota cu Dăncilă ”la mișto” (o imbecilitate, tot în opinia mea).
Eu voi face tot ce pot, adică voi vota cu Iohannis. Dacă nu va fi de-ajuns, atunci... asta e. 

Ceea ce mi-a adus mie, personal, acest tur de scrutin e sentimentul de încă-apartenență cu țara în care m-am născut. De asta, și nu numai de asta, îmi permit să vă rog pe toți cei care mă citiți: votați cu Iohannis peste două săptămâni.

O săptămână cât mai bună să avem, totuși! Veorika nu doarme de fericire, sări-i-ar broșa...