De când a plecat mi-am dorit s-o regăsesc în vis. Aveam atât de multe întrebări... Oare cum e la ea, acolo? S-a întâlnit cu bunicul? L-a regăsit pe cel care-a fost marea iubire a vieții ei, alături de care nu i-a fost scris să rămână? Oare e supărată pe mine că n-am știut cum s-o ajut să se lupte cu depresia care-o prinsese în gheare până când și-a pierdut orice bucurie de-a trăi și-a abandonat lupta? Și dacă nu e supărată, cum voiam să cred, de ce-mi apare atât de rar în vise - iar atunci când se întâmplă asta, sunt vise scurte, vagi și neplăcute, din care mă trezesc amărâtă?
A venit azi-noapte. Era frumoasă, mai frumoasă ca oricând 🙂 Părea de vârsta pe care o avea când a plecat în veșnicie, dar arăta foarte bine, coafată și zâmbitoare. Eram doar noi două și voiam să bem o bere de la butoi. Îmi aduc aminte că-n vis știam clar că berea e bună și proaspătă și anticipam cu plăcere că urma să beau și eu. Mama, între timp, se așezase la rând la cârnați prăjiți - de altfel, una dintre mâncărurile ei preferate... Eu așteptam să iau bere de butoi și-n acest timp o priveam. Îmi zâmbea. Era atât de frumoasă! 🙂
M-am trezit cu sufletul plin de un sentiment de bine. ”Mami, a venit mami”. Nu voiam să deschid ochii, voiam doar să pot continua visul. Cu ochii închiși l-am recapitulat în minte, ca să fiu sigură că nu-l uit, așa cum se întâmplă uneori.
Când, în cele din urmă, m-am hotărât să mă smulg din moțăit, am început prin a mă uita pe Facebook pe telefon, așa cum mi-a intrat în obicei.
Printre cele dintâi imagini care s-au derulat pe ecran s-a regăsit aceasta.
Aș fi putut crede că e o simplă coincidență, dar, având în vedere visul din care tocmai mă trezisem, aleg să cred că nu a fost o întâmplare.
Postări
2 comentarii:
Da, ei sunt in preajma noastra, asa simt si eu. Poate triviale, dar sunt lucruri de zi cu zi ce-mi par mai mult decit coincidente. Cautam retete de cozonac si a iesit la iveala o reteta scrisa de mina ei, cu ani in urma,continand toate detaliile practice.
Am in camara un aparat de stors citrice. Il folosea numai mama, eu practic nu il atinsesem. Deunazi l-am dat totusi jos de pe raft, eu pentru prima data, sa storc mai multe lamai. Si am avut acut senzatia ca ating degetele ei. Parca simteam si parfumul cremei de maini pe care o folosea.
Fii linistita, sufletul mamei tale pluteste in preajma ta. Stii de fac eu? Din cand in cand ii spun vreo poanta si radem amandoua, zau asa: eu singura si ea in amintirea mea vie.
Irina
Și eu mai fac asta uneori, mă refer la faptul că râd cu ea de vreo poantă sau mă mai pomenesc spunându-i ”ce zici de cutare chestie, mami?”. Ca și tine, primesc uneori semne și-mi aflu consolarea în fiecare dintre ele...
Ai dreptate: sufletele mamelor noastre ne sunt alături și uneori avem ocazia de-a realiza chiar noi asta :)
Te îmbrățișez din tot sufletul, așa, ca de la copil fără mamă la copil fără mamă >:D<
Trimiteți un comentariu