Zece lucruri mai puțin cunoscute despre Ludwig van Beethoven

Dacă legile firii ar fi fost altele, probabil că astăzi ar fi împlinit 250 de ani. Spun ”probabil” fiindcă nu se știe cu siguranță în ce zi s-a născut, ci se cunosc numai luna și anul; e de presupus că s-a născut pe 16 decembrie, fiindcă pe 17 a fost botezat - iar în acele timpuri copiii se botezau foarte repede, având în vedere procentul ridicat de mortalitate la naștere.

Așadar, un sfert de mileniu de când s-a născut cel fără de care lumea ar fi fost incomparabil mai săracă. Ne dăm seama cu adevărat cât am fi pierdut când ascultăm o simfonie, sau una dintre cele 32 de sonate, sau unul dintre memorabilele concerte pentru pian. Acum, în timp ce scriu, ascult concertul numărul 3 - este preferatul meu, deși poate nu la fel de cunoscut precum ”Imperialul”. Mă face fericită într-un fel aparte; ca și cum sufletul îmi este învăluit în bucuria muzicii. E o senzație aproape fizică. Și, chiar dacă m-am străduit să-l cunosc ascultându-i muzica și citind despre el (inclusiv una dintre cele mai complexe biografii care se vor fi scris vreodată), nu voi înceta niciodată să mă minunez de geniul celui care a murit fără să fi știut cum sună cea mai grandioasă creație a sa (Simfonia a IX-a) în interpretarea unei orchestre, pentru că-și pierduse complet auzul și putea s-o audă numai în mintea lui.

Pentru astăzi, la ceas aniversar, mi-am propus să trec în revistă câteva aspecte mai puțin cunoscute despre el (a fost o provocare să găsesc informații care să nu fi fost incluse în biografia despre care vă spuneam mai sus). Dar mai înainte de asta, vă invit să ascultăm împreună concertul meu preferat. Bineînțeles, dirijorul nu este o coincidență 🥰🥰🥰

 

 Așadar, despre unul dintre cei mai mari compozitori ai lumii aflăm că.... 

- Mâncarea lui preferată erau macaroanele cu parmezan, un adevărat lux pentru vremurile acelea (macaroanele erau de trei ori mai scumpe decât orezul, iar parmezanul se importa din Italia). 

- Era slab la matematică (am ceva în comun cu el, carevasăzică 🙄). Se pare că tabla înmulțirii și-a împărțirii i-au rămas până la finalul vieții taine de nedescifrat. Unul dintre biografii săi a notat că, atunci când a trebuit să calculeze cât fac 60x52, Beethoven a scris de 60 de ori cifra 52 și-apoi a făcut adunarea.

- Invariabil, își prepara cafeaua din exact 60 de boabe, pe care le număra cu atenție și le măcina cu o râșniță manuală. De ce fix 60, nu se știe. 

- Se spune că înainte de-a se așeza la pian pentru a compune, își scufunda capul într-un vas plin cu apă rece. 

- În mod paradoxal, deși era obsedat de propria-i igienă (făcea baie zilnic, un fapt destul de neobișnuit pentru acea epocă), era foarte neglijent în ceea ce privește îmbrăcămintea și deseori ieșea în oraș în haine murdare și jerpelite. O dată chiar a fost arestat de un polițist care era convins că e un vagabond și-n ruptul capului nu voia să creadă când Beethoven i-a spus cine era. A fost nevoie de influența unui prieten, nobil, pentru a fi eliberat.

- O serie de studii efectuate în Statele Unite fac o paralelă interesantă între anumite ritmuri mai puțin obișnuite din unele compoziții și aritmia cardiacă de care se știe că suferea. Mai cunoscută este legenda potrivit căreia primele acorduri din Simfonia a V-a i-au fost inspirate de portărelul care venise după chirie și, știind că locatarul nu aude bine, ciocănise neobișnuit de tare. ”Iată”, se spune că ar fi exclamat Beethoven, ”cum îți bate destinul la ușă...!”. Faptul că și-a intitulat lucrarea ”Simfonia Destinului” vine în sprijinul acestei relatări.

- Este primul muzician care a fost plătit pentru a compune. Vrând să se asigure că nu va părăsi Viena și are la dispoziție tot ce-i trebuie pentru o viață confortabilă, câțiva nobili s-au organizat pentru a-i plăti un salariu anual de 4.000 de florini.

- Numărul total al compozițiilor sale este 722.

- Există mai multe versiuni referitoare la ultimele cuvinte rostite de compozitor înainte de-a muri. După unele mărturii, ar fi spus ”păcat, păcat, e prea târziu”, adresându-se unui prieten care tocmai voia să-i dea un pahar de vin pentru a-l înviora. ”Voi auzi în ceruri”, susțin alții că ar fi spus, cu referire la hipoacuzia de care suferise o bună parte din viață. De asemenea, există și versiuni care pledează pentru ”aplaudați prieteni, spectacolul s-a încheiat”. Din ceea ce am citit, cea mai plauzibilă ipoteză pare să fie cea cu paharul de vin.

- La funeraliile sale au participat 20.000 de persoane, ceea ce reprezenta aproximativ jumătate din populația Vienei.

Nu pot să închei această postare decât cu nemuritorul ”Ewig mein, ewig dein, ewig uns” - una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste făcute vreodată, care se regăsește într-o scrisoare de-a lui adresată celei care-a fost marea lui iubire.
”Pentru totdeauna a mea, pentru totdeauna al tău, pentru totdeauna noi”.

Pentru totdeauna, al nostru. Ludwig van Beethoven 🙂