De prin România: un omagiu, o amendă abuzivă și găina care nu-i găină

Am fost foarte furioasă și abia așteptasem să vin să rant-uiesc pe blog, da-ntre timp mi-am dat seama că nu mi-aș dori să-mi risipesc energia așa.

Schematic, iată rezumatul concediului petrecut în România:

- În avion, masca s-a purtat de către foarte puțini. Se repeta periodic solicitarea ca toți pasagerii să poarte masca în afara momentelor când mănâncă sau beau, dar cei mai mulți au ignorat asta, iar personalul de bord nu le-a spus nimic.

- La Otopeni nu ne-a întrebat nimeni de formularul PLF pe care, după cum ne informaserăm, era obligatoriu să-l completăm pe o platformă și să-l avem la noi. Rezultatul a fost că jupânul a primit amendă (trimisă la socrii mei, indicați ca persoane de contact pe formular). 3.000 de lei. Din ce-am citit pe Internet, sunt sute de mii de români în aceeași situație. Distracția este că amenda trebuie contestată în instanță, altfel se pare că nu poți scăpa de ea. Românie, plai de dor...!
Habar n-am cum o să rezolvăm asta. Teoretic, lucrurile cică stau așa: ”La verificarea cărții de identitate/pașaportului în sistemul informatic al Poliției de Frontieră va fi afișat dacă persoana a completat formularul. Acesta nu trebuie tipărit.”
Practic însă, după cum tocmai vă spuneam...

- La Piatra Neamț am făcut tot ce era de făcut și sper că mama știe, de acolo de unde e, că n-am precupețit niciun efort pentru a îndeplini toate datinile și obiceiurile. Sâmbătă (când a avut loc parastasul) n-am putut să-i spun ce aveam de spus, pentru că eram mai mulți; însă am revenit luni. I-am vorbit și am ascultat împreună, ca de fiecare dată când ajung la cimitir, cântecul ei preferat: ”Stay Another Day”, al celor de la East17 🙂. Lumânarea aprinsă de sâmbătă încă mai ardea...
”Aș fi făcut atât de multe pentru tine”, i-am zis. ”Dar n-am putut face decât lucrarea la mormânt și parastasul”.
Gândul ăsta mă termină, ori de câte ori îmi dă târcoale.
Mă încearcă sentimente amestecate. Mi se pare că a plecat demult, dar în același timp am senzația că mai ieri am primit acel telefon, în urma căruia mi-am luat bilet spre țară și m-am dus la magazin să-mi cumpăr câteva bluze negre.

- Faptul că am plătit preotul și dascălul fără chitanță m-a enervat. Nu de bani în sine mi-era, evident; ci de principiu... ”Așa se face!” mi-au zis neamurile, mirate că nu pricep atâta lucru. Păi de priceput pricep eu, nu-i vorbă... faptul că nu mi se pare deloc în ordine e cu totul altceva.

- Am petrecut timp cu cei dragi, am terminat două romane de Stephen King (”Orașul Bântuit” și ”Străinul”) și l-am început pe cel de-al treilea: ”Lucruri Prețioase”. Voi povesti despre fiecare, fiindcă merită - cel mai probabil, într-o postare comună. 

- Vă mai aduceți aminte de găina Șoșoacă? După cum s-a dovedit în săptămânile următoare e de fapt un el, nu o ea 😀 - drept pentru care i-am schimbat numele și acum se intitulează Silvestru 🙈. Le zice cucurigește cu aplomb Silvestru și pare destul de blând; se ținea după noi prin curte. Iată-l, în toată splendoarea-i silvestriană.

În schimb curcanii, care astă-vară erau mititei și făceau un delicat ”bi-bi-bi”, sunt ditamai păsăroii și-am înțeles că se și încaieră, dacă nu se nimerește careva în preajmă să-i despartă.

Revenind pe baricade, am găsit 425 de E-mail-uri. Am procesat azi 137. Încă 288 to go. Și multiple meeting-uri. Și evaluare anuală pe vine. Și. Și. Și.

Eu cred că vreau înapoi în concediu. 🙄