Eu, carevasăzică, reclam onoarea mea...

 ... aș zice ”și clondirul cu mastică”, dar mă lipsesc.
În schimb cu onoarea mea rămasă nereperată ce fac, hai? 🧐

Pasămite avusei marți un call pe MS Teams cu un client. Era prima dată când ne vedeam la mutre, așadar curiozitatea era mare - cel puțin din partea mea, că-n ce-l privește s-a dovedit a fi un nesimțitoriu și-un insensibil care mi-a rănit sentimentele pe persoană fizică.

În fine, deci ne call-uim. Discutăm, dezbatem, pritocim, analizăm. Eu dă-i cu ”Mr. Icsculescu”, el dă-i cu ”Mrs. Greta”, că așa am comunicat mereu pe mail și la telefon. Personal nu mă dau deloc în vânt după formulări gen ”doamna Cocuța”, aș prefera per tu-ul sau doamna Nume-de-Familie dacă ne scorțoșim, dar ”Mrs. Greta” e un fel de nici călare, nici pe jos.

Mno și cum comunicam noi mai cu aplomb, toată lumea se mai relaxase, stânjeneala inerentă primelor momente dispăruse, a voastră se gândi să spargă și ultima barieră comunicațională.
- Putem să ne spunem pe nume, cred că suntem de vârste apropiate, zisei eu zâmbitoare.
De partea cealaltă a monitorului se lăsă liniște.
- Hm, nu cred, grăi clientul cu un aer vag ultragiat. Aș spune că eu sunt mai tânăr.
😳😳😳

... pleosc! Se sparse clondirul cu mastică. Păcat că nu s-a spart în capul cercopitecului.

Voilà de vedeți și voi. E mai tânăr, așa ”ar spune” dumnealui. Drept pentru care găsesc de cuviință să reclam, ca să-l citez pe nenea Iancu, onoarea mea, care m-a-njurat dumnealui, pardon facu-ţi şi dregu-ţi, şi mi-a spart clondirul 🙄.

Povestindu-le ulterior colegilor, s-au indignat alături de mine. Am primit numeroase sugestii din categoria ”ar fi meritat să-i spui așa și pe dincolo”. Premiul pentru cea mai pitorească idee s-a atribuit următoarei sugestii (o las în original, că sună parcă mai bine): ”not my problem that you look so old. As a child, your pet must have been a dinosaur”.

Dar fiindu-mi client n-am putut să-i dau această inestimabilă replică, așa că onoarea mea tot nereperată a rămas.