Cea mai recentă găselniță de la birou: borcanul internațional ”Îmi pare rău”

Că tot e mâine Ziua Muncii, îngăduiți-mi să vă prezint cel mai nou accesoriu din biroul nostru, accesoriu al cărui scop devine tot mai complex de la o zi la alta - în privința asta nu putem fi suspectați de lipsă de creativitate. 

Cu mândrie țin să spun că ideea borcanului ”Îmi pare rău” îmi aparține în bună măsură. Pasămite avem o colegă nouă și are tendința să-și ceară scuze ori de câte ori ne întreabă ceva - iar la orice serviciu nou, cum bine știm, în primă fază ai un pogon de întrebări. I-am zis de mai multe ori și eu și ceilalți să nu se mai scuze pentru că e absolut firesc să fie nesigură (iar întrebările ei sunt pertinente, oricum), deci să întrebe cu tupeu și să lase scuzatul.
Fapt nu tocmai surprinzător, am vorbit la pereți. ”Auzi”, i-am comunicat zilele trecute după ce tocmai se scuzase iar că mă întreabă diverse, ”să știi că aduc o pușculiță și de fiecare dată când spui că-ți pare rău, pui în ea un euro”.

- De acord, zise ea, și de fapt de ce să mai așteptăm? Trebuie s-avem vreun borcan gol prin bucătărie.
S-a dus, a scotocit și s-a întors victorioasă. Găsise borcan și tăiase o fantă în capac. A pus pe loc vreo 3 euro. ”Anticipat, că știu c-o să mă mai scuz”, s-a hlizit ea.

Previzibil, activitatea asta a dus la un brainstorming spontan, la care au luat parte toți cei din birou.

- Trebuie să scriem pe el ca să fie clar pentru toată lumea pentru ce e. Scriem în germană sau engleză?
- În engleză. Ori suntem corporație internațională, ori nu mai suntem. Și-apoi, când vin cei de la Paris, trebuie să înțeleagă și ei. 

Inginerul meu preferat a considerat oportun să înnobileze borcanul cu una din celebrele etichete portocalii pe care, împreună cu ceilalți, le folosise pentru a-mi decora biroul în septembrie (după cum vă povestisem la momentul respectiv). ”Se justifică, doar e din sticlă”. Apoi a introdus un euro prin fantă.
- De ce? l-am întrebat, doar tu nu te-ai scuzat de când am implementat regula borcanului.
- Îmi cer scuze că sunteți enervanți, a mormăit el 😀.
(În paranteză fie zis, omul e absolut extraordinar. O enciclopedie în domeniul lui, explică foarte bine, e răbdător, am învățat cu toții enorm de la el și continuăm să învățăm în fiecare zi. Și are un umor savuros. Suntem foarte norocoși să-l avem).

Brainstorming-ul continuă în fiecare zi.
- De fapt, de ce să fie numai pentru scuzat. Să fie pentru fiecare bazaconie pe care o spunem.
- În cazul ăsta, ne putem face toți abonament lunar.
- Dar înjurăturile nu se pun.
- Evident că nu! Am da faliment cu toții.
De la biroul lui, inginerul bombăni:
- Să fie și pentru când mă întrebați ceva ce-ar trebui să fi știut deja.
Am înghițit în sec, dar rezoluția s-a aprobat în consens unanim.

- Și ce facem când se umple borcanul?
Am convenit că ieșim la o pizza împreună sau ne comandăm ceva bun la birou, ceva de genul ăsta. După care purcedem să-l umplem din nou 😂.

Cred că borcanul poate fi considerat ca fiind o componentă semnificativă a strategiei de team building 👀.